CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților² de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂMĂȘUIÁLĂ ~iéli f. 1) Pojghiță care acoperă unele materii și obiecte. 2) Căptușeală interioară a unui tunel. [Sil. -șu-ia-] /Din cămașa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. (Rar) Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. – Din cămășui (neatestat) + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cămășuiálă s. f., g.-d. art. cămășuiélii; pl. cămășuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink