CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLUȘÉL ~i m. la pl. Instalație distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulți căluți de lemn (alte animale, vehicule), care se învârtește în jurul unei axe verticale; carusel. /cal + suf. ~uș + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație constând din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax; carusel. 3. Căluț (2). 4. Călușar (2). – Din cal + suf. -uș-el.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLUȘÉL s. (TEHN.) cal, război. (~ la moara de vânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLUȘÉL s. v. căișor, căluț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călușél s. m., pl. călușéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călușél m., pl. eĭ (d. căluș). Cosaș (lăcustă). Pl. Căișorĭ, caĭ de lemn învîrtițĭ cu un mecanizm [!] și pe care încalecă copiiĭ la sărbătorĭ (caruzel). Un joc de noroc compus dintr´o masă al căreĭ mecanizm învîrtește niște caĭ micĭ care se opresc la un număr oare-care. Flăcăĭ călărĭ la nuntă (vorniceĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLUȘÉI s. pl. căișori (pl.), (livr.) carusel, (pop. și fam.) tiribombă. (~ la moși.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink