căleală sf [At: CARAGIALE, M. 34 / Pl: ~eli / E: căli] 1 Călire (1). 2 (D. oameni) Întărire. 3 Prăjire, în grăsime, a unui aliment Si: călire (4). 4 Temperament. 5 (Fam) Beție ușoară. 6 (Fam) Mahmureală.

CĂLEALĂ (pl. -eli) sf. 1 🔧 Faptul de a căli; starea oțelului călit ¶ 2 Fig. familiar Beție ușoară [căli].

căleală f. 1. starea oțelului călit; 2. fam. beție ușoară.

căleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a căli. Fig. Beție ușoară. V. mahmureală.