CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CĂFTĂNÍ ~ésc tranz. 1) (domnitori) A urca în tron (dăruind un caftan ca semn distinctiv). 2) (înalți demnitari) A pune în posesia unui rang de boierie; a face mare boier. 3) fig. (persoane) A bate tare peste spate. /Din caftan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂFTĂNÍ vb. v. boieri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căftăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănésc, imperf. 3 sg. căftăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căftăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căftănésc v. tr. (d. caftan). Vechĭ. Îmbrac în caftan. Fig. Boĭeresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink