cățelire sf [At: BĂRCIANU / V: cațal~, cățăl~ / Pl: ~ri / E: cățeli] 1 Fătare a unor femele de câine, lup etc. Si: cățelare (1), cățelat¹ (1), cățelărire (1), cățelărit¹ (1), cățelit¹ (1), cățelitură (1), încățelare (1), încățelat¹ (1), încățelire (1), încățelit¹. 2 Îndeplinire a actului sexual de către animale Si: cățelare (2), cățelat¹ (2), cățelărire (2), cățelărit¹ (2), cățelit¹ (2), cățelitură (2), încățelare (2), încățelat¹, încățelire (2), încățelit¹ (2). 3-4 (Agravare sau) reizbucnire a unor boli Si: cățelare (3-4), cățelat¹ (3-4), cățelărire (3-4), cățelărit¹ (3-4), cățelit¹ (3-4), cățelitură (3-4), încățelare (3-4), încățelat¹ (3-4), încățelire (3-4), încățelit¹ (3-4). 5 (Buc) Ațâțare. 6 Încolțire a cepei Si: cățelare (6), cățelat¹ (6), cățelărire (6), cățelărit¹ (6), cățelit¹ (6), cățelitură (6), încățelare (6), încățelat¹ (6), încățelire (6), încățelit¹ (6). 7-8 (Înțelenire sau) îndesire a ierburilor Si: cățelare (7-8), cățelat¹ (7-8), cățelărire (7-8), cățelărit¹ (7-8), cățelit¹ (7-8), cățelitură (7-8), încățelare (7-8), încățelat¹ (7-8), încățelire (7-8), încățelit¹ (7-8). 9 Depunere a ouălor de către albine Si: cățelare (9), cățelat¹ (9), cățelărire (9), cățelărit¹ (9), cățelit¹ (9), cățelitură (9), încățelare (9), încățelat¹ (9), încățelire (9), încățelit¹ (9). 10 Extindere a bubelor sau a plăgilor Si: cățelare (10), cățelat¹ (10), cățelărire (10), cățelărit¹ (10), cățelit¹ (10), cățelitură (10), încățelare (10), încățelat¹ (10), încățelire (10), încățelit¹ (10).

cațali v vz cățeli

cațalire sf vz cățelire

cățăla [At: DICȚ / Pzi: ~lez / E: cățeli css] (Reg) vr 1 (D. cățele, vulpi, lupoaice) A se împerechea. 2 vt (D. cățele, vulpi, lupoaice) A fata. 3 vr (D. boli) A se agrava. 4 vt (C. indică animale) A ațâța. 5 vi (Pan; d. ceapă) A încolți. 6 vr (D. iarbă) A se înțeleni. 7 vr (D. bube, răni) A se întinde. 8 vt (D. matca albinelor) A depune ouă.

cățăli v vz cățeli

cățălire sf vz cățelire

cățeli [At: LB / V: cațali, cățăli / Pzi: ~lesc / E: cățel] 1 vt (D. femele de câine, vulpe, lup) A făta. 2 vr (Pop; d. animale) A se împerechea. 3-4 vr (D. boli) A se agrava (sau a reizbucni) Si: a se cățela (3-4), a se cățelări (3-4), a se încățela (3-4), a se încățeli (3-4). 5 vt (Buc) A ațâța 6 vt (D. ceapă) A încolți. 7 vr (D. ierburi) A se înțeleni. 8 vr (D. ierburi) A se îndesi. 9 vt (D. albine) A depune ouăle Si: a cățela, a cățelări (9), a încățela (9), a încățeli (9). 10 vr (D. bube, răni) A se întinde. 11 vr A se mări.

CĂȚELI (-elesc) vb. refl. 1 🐒 A se împreuna (vorb. de cîini) ¶ 2 Mold. (PAMF.), 🌿 A se întinde, a se înmulți (vorb. de buruieni) ¶ 3 🩺 Ⓟ A se împuia, a se propaga (vorb. de bube): niște bubuțe cari neîncetat se înmulțesc și se cățelesc (MAR.) [cățel].

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. (Popular) 1. Tranz. (Despre cățele, lupoaice, vulpoaice) A puia, a făta. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. (Atestat în forma regională cățăli) Lui Potcoavă îi luceau ochii de arșița ce-avea în el. Se părea că rana cu pricina nu merge bine. «Bubă ce se cățălește», cugeta în sine cu mare spaimă uncheșul- Petrea. SADOVEANU, N. P. 21.

CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre cățele, lupoaice, vulpi) A se împerechea. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. – Din cățel.

cățelì v. 1. a se inflama și propaga (vorbind de un absces); 2. a se împreuna (vorbind de câini).

cățeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățelește, 3 pl. se cățelesc, imperf. 3 sg. se cățelea; conj. prez. 3 să se cățelească; ger. cățelindu-se

!cățeli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cățelește, imperf. 3 sg. se cățelea; conj. prez. 3 să se cățelească

cățeli vb., ind. prez. 3 sg. cățelește, imperf. 3 sg. cățelea; conj. prez. 3 sg. și pl. cățelească

CĂȚELI vb. v. goni, împerechea, împreuna, încrucișa.

cățeli vb. v. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA.