cî́rtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt [!] pămînt scormolindu-l [!] și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin [!] nodurĭ supt pele [!]. (Poporu crede c´o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink