O definiție pentru «cîrloanță»   declinări

cîrloánță f., pl. e (din cîrlonț, cîrlionț). Bihor. Șez. 37, 125). Clampă saŭ clanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink