opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

CÂRCIUMĂRIT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.

CÂRCIUMĂRIT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.

cârciumărit sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 403/1 / V: crâșm~ / Pl: ~uri / E: cârciumări] 1 Vânzare într-o cârciumă. 2 Servire într-o cârciumă. 3 Cărciumărie1. 4 (Înv) Impozit care era perceput pe cârciumi.

CÂRCIUMĂRI, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.

CÂRCIUMĂRI, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.

cărcimări v vz cârciumări

cârciumări [At: MOXA 360/13 / V: ~cim~, crâșm~ / Pzi: ~resc / E: cârciumar] 1 vi (Pop) A avea în proprietate o cârciumă. 2 vi (Pop) A vinde într-o cârciumă. 3 vi (Pop) A servi într-o cârciumă. 4 vi (Pop; iuz) A bea într-o cârciumă. 5 (Înv; pgn) A face negoț ilicit cu ceva. modificată

crâșmări v vz cârciumări

crâșmărit sn vz cârciumărit

‡ CÎRCI(U)MĂRIT sbst. Dare asupra cîrciumelor.

CÎRCI(U)MĂRI (-ăresc) l. vb. intr. A ținea o cîrciumă, a fi cîrciumar. II. vb. tr. ‡ A trafica, a face un negoț neiertat, necinstit, rușinos, cu un lucru: îndrăzniră a vinde, a ~ sfintele tale (ODOB.).

CÎRCIUMĂRI, cîrciumăresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A ține circiumă, a vinde și a servi băuturi alcoolice într-o circiumă. Ziua Circiumărește... Iar noaptea Măcelărește. TEODORESCU, P. P. 538. Vin cine vindea Și-mi cîrciumărea? Chira Chiralină... TEODORESCU, P. P. 647.

CÎRCIUMĂRIT s. n. Faptul de a cîrciumări; ocupația cîrciumarului.

CÎRCIUMĂRI, cîrciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A ține cîrciumă, a vinde sau a servi într-o cîrciumă. – Din cîrciumar.

CÎRCIUMĂRIT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cîrciumări; ocupatia cîrciumarului sau a cîrciumăresei. 2. (Înv.) Impozit pe cîrciumi.

2) cîrcĭumărésc v. intr. Vest. Trăĭesc ca cîrcĭumar: mulțĭ anĭ a cîrcĭumărit.

cîrcĭumărít n., pl. urĭ. Odinioară, bir pe cîrcĭumĭ. Acțiunea de a fi cîrcĭumar: a trăi cu cîrcĭumăritu, din cîrcĭumărit.

Ortografice DOOM

cârciumărit (pop.) s. n.

cârciumărit (pop.) s. n.

cârciumărit s. n.

cârciumări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumăresc, 3 sg. cârciumărește, imperf. 1 cârciumăream; conj. prez. 1 sg. să cârciumăresc, 3 să cârciumărească

cârciumări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumăresc, imperf. 3 sg. cârciumărea; conj. prez. 3 să cârciumărească

cârciumări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumăresc, imperf. 3 sg. cârciumărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârciumărească

Intrare: cârciumărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumărit
  • cârciumăritul
  • cârciumăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cârciumărit
  • cârciumăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
crâșmărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cârciumări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârciumări
  • cârciumărire
  • cârciumărit
  • cârciumăritu‑
  • cârciumărind
  • cârciumărindu‑
 singular plural
  • cârciumărește
  • cârciumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârciumăresc
 (să)
  • cârciumăresc
  • cârciumăream
  • cârciumării
  • cârciumărisem
a II-a (tu)
  • cârciumărești
 (să)
  • cârciumărești
  • cârciumăreai
  • cârciumăriși
  • cârciumăriseși
a III-a (el, ea)
  • cârciumărește
 (să)
  • cârciumărească
  • cârciumărea
  • cârciumări
  • cârciumărise
plural I (noi)
  • cârciumărim
 (să)
  • cârciumărim
  • cârciumăream
  • cârciumărirăm
  • cârciumăriserăm
  • cârciumărisem
a II-a (voi)
  • cârciumăriți
 (să)
  • cârciumăriți
  • cârciumăreați
  • cârciumărirăți
  • cârciumăriserăți
  • cârciumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cârciumăresc
 (să)
  • cârciumărească
  • cârciumăreau
  • cârciumăriră
  • cârciumăriseră
cărcimări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crâșmări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârciumăritsubstantiv neutru

  • 1. popular Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi cârciumări DEX '98 DEX '09

cârciumări, cârciumărescverb

  • 1. popular A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ziua Circiumărește... Iar noaptea Măcelărește. TEODORESCU, P. P. 538. DLRLC
    • format_quote Vin cine vindea Și-mi cîrciumărea? Chira Chiralină... TEODORESCU, P. P. 647. DLRLC
etimologie:
  • cârciumar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.