cîrcĭumărít n., pl. urĭ. Odinioară, bir pe cîrcĭumĭ. Acțiunea de a fi cîrcĭumar: a trăi cu cîrcĭumăritu, din cîrcĭumărit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink