cî́ĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cînós (est) și cîĭ- (vest), -oásă adj. Ca cînele [!] cu dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ, crud, nemilos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink