7 intrări
47 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (21)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂT, -Ă, conj., prep., adv., (IV) câți, -te, pron. (V) câturi, s. n. I. Conj. 1. (Introduce propoziții temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... Se poartă frumos cu mine cât știe că-i sunt de folos. ◊ Expr. (Reg.) Cât ce... = îndată ce... Cât ai bate din (sau în) palme sau cât te-ai șterge (sau freca) la ochi, cât ai scăpăra din(tr-un) amnar = foarte repede, într-o clipă, imediat. Numai cât = doar. 2. (Introduce propoziții modale sau atributive) În măsura, în gradul în care... Venea cât putea mai repede. ◊ Expr. (Adesea în corelație cu „atât”) Cu cât = pe măsură ce... Pe (sau după) cât = după cum..., precum, în măsura în care... Cât se poate (de...) sau (eliptic) cât de... sau cât mai... = foarte. A striga (sau a țipa etc.) cât îl ia (sau ține) gura = a striga, cât poate de tare. 3. (Înv. și pop.; introduce propoziții consecutive) Încât, de, că. Gemea cât îți era mai mare mila. 4. (Introduce propoziții concesive) Deși, cu toate că, oricât. Cât era de reținut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propoziții completive directe) Am plătit cât nu face. 6. (Introduce propoziții adversative) Ci, mai ales. Nu era atât de strâmt, cât incomod. 7. (În corelație cu sine însuși; introduce propoziții copulative eliptice) Când... când..., și... și... II. Prep. (Folosit în comparații) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era înalt cât casa. ◊ Expr. Cât despre... (sau pentru...) = în ce privește..., cu privire la..., relativ la... III. Adv. 1. (În propoziții independente exclamative sau interogative) În ce măsură, în ce grad; în ce durată (mare) de timp. Cât de bine a cântat! Cât l-am așteptat! 2. (Corelativ, în expr.) Atât..., cât... = în același grad, număr, în aceeași măsură etc. ca și... Atât..., cât și... = și..., și; nu numai..., ci (și)... Cu cât..., cu atât... = pe măsură ce..., tot mai mult... 3. (În expr.) Cât colo = departe. Cât de colo = de departe, de la mare distanță; imediat, de la prima vedere; în mod clar. (Pop.) Cât colea = aproape. Cât de cât = măcar, puțin de tot; (în construcții negative) deloc. Cât (e) lumea (și pământul) = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. IV. Pron. 1. Pron. interog. (Cu) ce preț? În ce număr? în ce cantitate? ce durată de timp? cât costă? ◊ Expr. Cât e ceasul? = ce oră este (acum)? În câte (ale lunii) e (azi)? = la ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? Pe cât te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. Pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cât a fost s-a terminat. Câți au venit. Câtă vreme a trecut! ◊ Expr. Câtă frunză, câtă iarbă sau câtă frunză și iarbă, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o mulțime nenumărată. Câte-n lună și-n soare sau câte-n lună și-n stele, câte și mai câte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui. Câtă mai = mare, coșcogea. V. S. n. (Mat.) Număr rezultat dintr-o împărțire, rezultatul unei împărțiri; raport care există între două numere sau două mărimi. – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus și cata).
CÂT, -Ă, conj., prep., adv., (IV) câți, -te, pron. (V) câturi, s. n. I. Conj. 1. (Introduce propoziții temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... Se poartă frumos cu mine cât știe că-i sunt de folos. ◊ Expr. (Reg.) Cât ce... = îndată ce... Cât ai bate din (sau în) palme sau cât te-ai șterge (sau freca) la ochi, cât ai scăpăra din(tr-un) amnar = foarte repede, într-o clipă, imediat. Numai cât = doar. 2. (Introduce propoziții modale sau atributive) În măsura, în gradul în care... Venea cât putea mai repede. ◊ Expr. (Adesea în corelație cu „atât”) Cu cât = pe măsură ce... Pe (sau după) cât = după cum..., precum, în măsura în care... Cât se poate (de...) sau (eliptic) cât de... sau cât mai... = foarte. A striga (sau a țipa etc.) cât îl ia (sau ține) gura = a striga, cât poate de tare. 3. (Înv. și pop.; introduce propoziții consecutive) Încât, de, că. Gemea cât îți era mai mare mila. 4. (Introduce propoziții concesive) Deși, cu toate că, oricât. Cât era de reținut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propoziții completive directe) Am plătit cât nu face. 6. (Introduce propoziții adversative) Ci, mai ales. Nu era atât de strâmt, cât incomod. 7. (În corelație cu sine însuși; introduce propoziții copulative eliptice) Când... când..., și... și... II. Prep. (Folosit în comparații) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era înalt cât casa. ◊ Expr. Cât despre... (sau pentru...) = în ce privește..., cu privire la..., relativ la... III. Adv. 1. (În propoziții independente exclamative sau interogative) În ce măsură, în ce grad; în ce durată (mare) de timp. Cât de bine a cântat! Cât l-am așteptat! 2. (Corelativ, în expr.) Atât..., cât... = în același grad, număr, în aceeași măsură etc. ca și... Atât..., cât și... = și..., și; nu numai..., ci (și)... Cu cât..., cu atât... = pe măsură ce..., tot mai mult... 3. (În expr.) Cât colo = departe. Cât de colo = de departe, de la mare distanță; imediat, de la prima vedere; în mod clar. (Pop.) Cât colea = aproape. Cât de cât = măcar, puțin de tot; (în construcții negative) deloc. Cât (e) lumea (și pământul) = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. IV. Pron. 1. Pron. interog. (Cu) ce preț? În ce număr? în ce cantitate? ce durată de timp? cât costă? ◊ Expr. Cât e ceasul? = ce oră este (acum)? În câte (ale lunii) e (azi)? = la ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? Pe cât te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. Pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cât a fost s-a terminat. Câți au venit. Câtă vreme a trecut! ◊ Expr. Câtă frunză, câtă iarbă sau câtă frunză și iarbă, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o mulțime nenumărată. Câte-n lună și-n soare sau câte-n lună și-n stele, câte și mai câte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui. Câtă mai = mare, coșcogea. V. S. n. (Mat.) Număr rezultat dintr-o împărțire, rezultatul unei împărțiri; raport care există între două numere sau două mărimi. – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus și cata).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cât, ~ă [At: COD. VOR. 123/10 / V: (înv) căt, cătă / Pl: câți, ~e, (55-56) ~uri / E: ml quotus, cata] 1 c În timpul în care... 2 c Atâta timp... 3 c Până când... 4 c (Reg; îlc) ~ ce îndată ce. 5 c (Îe) ~ ai bate din (sau în) palme sau ~ te-ai șterge (sau freca) la ochi, ~ ai clipi din ochi, (înv) ~ clipeala ochiului, ~ ai scăpăra din(tr-un) amnar, ~ ai zice pis, ~ cioara în par, ~ trece cioara peste gard, ~ ai potcovi puricele Foarte repede. 6 c (Îal) Imediat. 7 c (Reg; îlc) Numai ~ Doar. 8 c (Îal) În măsura în care. 9 c (Adesea în corelație cu „atât”; îe) Cu ~ Pe măsură ce. 10 c (Adesea în corelație cu „atât”; îe) Pe (sau după) ~ După cum. 11 c (Îae) Precum. 12 c (Îae) În măsura în care. 13 c (Îe) ~ se poate de sau ~ de sau ~ mai Foarte. 14 c (Îe) A țipa (sau a striga) ~ îl ține gura A striga cât se poate mai tare. 15 c (Îvp) Încât. 16 c Deși. 17 c Oricât. 18 c Introduce propoziții completive directe Am plătit cât nu face. 19 c Ci. 20 c Mai ales. 21 c (În corelație cu sine însuși) Când... când... 22 c (În corelație cu sine însuși) Și... și... 23 pp Precum. 24 pp (Îlpp) ~ despre (sau pentru) În ce privește. 25 av În ce măsură. 26 av În ce durată de timp. 27 av (Corelativ; îe) Atât ~ în același grad, în aceeași măsură ca și... 28 av (Corelativ; îe) Atât..., ~ și... 29 av (Îae) Nu numai... ci și... 30 av (Corelativ; îe) Cu ~..., cu atât Pe măsură ce..., tot mai mult. 31 av (Îe) ~ colo Departe. 32 av (Îe) ~ de colo De departe. 33 av (Îae) În mod clar. 34 av (Pop; îe) ~ colea Aproape. 35 av (Îe) ~ de ~ Măcar. 36 av (Îae) Puțin de tot. 37 av(Îcn; îae) Deloc. 38 av (Îe) ~ (e) lumea (și pământul) Totdeauna. 39 av (Îcn; îae) Niciodată. 40 pî (Cu) ce preț? 41 pî În ce număr? 42 pî În ce cantitate? 43 pî Ce durată de timp? 44 pî (Îe) ~ e ceasul? Ce oră este (acum)? 45 pî (Îe) În ~e (ale lunii) suntem azi? La ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? 46 pî (Îe) Pe ~ te prinzi? Pe ce pui pariu? 47-48 pnh, anh Tot ce, toate care, (lpl) cei care. 49 anh (Îe) ~ă frunză, ~ă iarbă sau ~ă frunză și iarbă Într-o cantitate foarte mare. 50 anh (Îae) O mulțime nenumărată. 51 pnh (Îe) ~ e-n lună și-n soare (sau și-n stele), ori ~e și mai câte Tot felul de lucruri. 52 anh (Îae) Tot ce se poate închipui. 53 pnh (Îe) ~ă mai (Foarte) mare. 54 anh (Înv; îe) Câți..., toți..., cât..., toate... Nenumărate și felurite. 55 sn (Mat) Număr rezultat dintr-o împărțire. 56 sn (Mat) Raport care există între două numere sau două mărimi.[1] corectat(ă)
- pi → pî — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂT4 ~uri n. mat. Număr care rezultă dintr-o împărțire. /<lat. quantus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂT1 adv. 1) (exprimă ideea de cantitate nedeterminată sau ideea de superlativ) Foarte mult; în măsură mare; mult de tot. 2): ~ colea nu departe; în apropiere. ~ colo foarte departe. ~ de ~ măcar puțin; măcar un pic. ~ de colo de departe. ~ (e) lumea (și pământul) niciodată. /<lat. quantus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂT2 conj. 1) (introduce propoziții modale, temporale, atributive etc.). ◊ Cu cât... cu atât pe măsură ce...; tot mai mult. Atât... cât și... nu numai... ci și... 2) (introduce propoziții completive directe) Am dat cât a cerut. /<lat. quantus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂT5 câtă (câți, câte) 1) (cu valoare de numeral nehotărât): Câte în lună și în stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotărât) ~ timp. ◊ Câtă frunză și iarbă în număr foarte mare. Câte și mai câte (câte și mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe și mărunte. Nu știu ~ (sau câtă, câți, câte) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂT3 prep. (introduce complemente circumstanțiale de mod, de măsură sau atribute) Ca. Mănâncă cât șapte. ◊ Cât despre, cât pentru în ceea ce privește. /<lat. quantus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cât a. și adv. 1. ce cantitate, ce număr (corelativ atât): câți oameni, câte zile? câte și mai câte, toț felul de lucruri; 2. ce preț: cât costă? 3. exprimă un grad de intensitate: cât e de bun! 4. durata cantitativă: cât ești tânăr; cât pe ce, aproape; numai decât, îndată; nici cât, de loc; 5. o gradațiune corelativă: vine cât de des. [Lat. QUANTUS]. V. câte, câtuși, câtva. ║ n. Aritm. rezultatul unei împărțiri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câte pin vz cât corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A’N-CÎTELEA (DE-) lor. adv. 👉 CÎT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CÎT1 adv. (Exprimă nehotărît ideea de cantitate – materie, timp, distanță sau de intensitate) 1. (În propoziții independente exclamative și interogative, determinînd un verb) în ce măsură, în ce grad. Cît l-am rugat eu! ▭ Cît se bate, cît suspină, O inimă de dor plină. ALECSANDRI, P. I 25. ◊ (Urmat de prep. «de», determinînd un adj. sau un adv.) Cît de bine a răspuns! ▭ Cît de sfioasă crește noaptea, pășind încet din scară-n scară... ANGHEL, Î. G. 37. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace... Care cred despre sine că prețuiesc ceva! ALEXANDRESCU, M. 321. 2. (În corelație cu «atît» sau «atîta») Atît... cît (sau, popular, cum)... = în același grad, număr etc. ca și... Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK-BÎRSEANU, 220. Atît... cît și... = și... și...; nu numai... ci (și)... Atît ea, cît și sora mai mică, Polixenia, se întreceau în griji pentru Domnițian. BASSARABESCU, V. 4. Aceste adunări se compuneau... de boieri, atît cei în slujbă cît și cei din afară. BĂLCESCU, O. II 13. Cu cît... cu atît... sau cu atît... cu cît... = pe măsură ce... tot mai mult... Și cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atît valurile apei, cu-atît țărmul parcă crește. EMINESCU, O. I 154. Noi n-am cruța a zice... Că mintea cu cîtu-i tare, cu-atîta mai mult lucrează. CONACHI, P. 278. Nu atît... cît (mai ales sau mai cu seamă)... = în astfel de grad..., în asemenea măsură... Nu atît faptul că ai greșit mă supără, cît mai ales faptul că nu cauți să te îndrepți. 3. (În loc. adv.) Cît colea = în apropiere, nu departe. Eu mă duc, ia, cît colea, să tai nițele lemne. ISPIRESCU, L. 334. Purcelul... se ia după moșneag și cît colea, mergea în urma lui. CREANGĂ, P. 82. Paște murgul și rînchează, Gheorghe doarme și visează; Iară Nuțu. cît colea, Pe Gheorghiță îl păzea. BIBICESCU, P. P. 56. Cît colo = foarte departe. Te azvîrl cît colo, mă, dacă îmi mai rîzi în față. DEMETRESCU, O. 96. Aruncînd căciula cît colo, cu carte cu tot, scoase fluierul. RETEGANUL, P. I 17. Fata ii pune atunci mîna în piepț, îl brîncește cît colo. CREANGĂ, P. 277. Dar colo, cît colo-n fund, Iată-un negru [cal] cam rotund. ALECSANDRI, P. P. 79. Cît pe colo = grozav de întins, foarte mare. Se cutremurară cînd văzură namila de lighioană lîngă dînșii și un lac de sînge cît pe colo. ISPIRESCU, L. 202. Cît de colo = de departe, de la mare distanță. Se vedea cît de colo că vorbea cu înțelepciune. ISPIRESCU, L. 22. Cît de cît = a) (măcar) puțin de tot, (măcar) cîtva; b) (după verbe la forma negativă) de loc. Nu atingeau pămîntul cît de cît. ▭ Că-i sta în puteri să întîrzie cît de cît năvala ce venea asupră-i, simțea... o bucurie plină de răutate. GALAN, Z. R. 213. Flacăra tinereții încălzește gîndul dorit și aștepți cu nerăbdare să sune cît mai degrabă ceasul luptei ca să poți lua și tu parte, măcar cît de cît, să fii și tu de vreun folos. PĂUN-PINCIO, P. 94. Cu coaja ți-alungi batăr o dată foamea cît de cît. RETEGANUL, P. IV 29. Nici (ca) cît = de loc, nicidecum. Ia vedeți vinele lui Țugulea, sînt ele unde le-am pus eu? Ba nici ca cît! ISPIRESCU, L. 317. Cît (e) lumea (și pămîntul) = totdeauna; (după. negație) niciodată. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Cît lumea lîngă tine aș vrea ca să trăiesc. ALECSANDRI, P. I 166.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎT2 conj. 1. (Introduce propoziții temporale) a) În tot timpul în care..., pînă cînd... Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare... CREANGĂ, P. 253. Cît n-om avea drumuri de fier, tot de-aceste o să pățim. ALECSANDRI, T. I 350. Să n-ai grijă pentru tine Cît îi fi tu lîngă mine, Să n-ai frică pentru mine Cît oi fi eu lîngă tine. ALECSANDRI, P. P. 24. b) (învechit și popular) Îndată ce... Tu să stai la spatele meu, și cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. Codrii și drumurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau, cît ieșea omul din streaja Bucureștilor afară. GHICA, S. 492. Și cît lucrul a sfîrșit, Iată, mări, s-a stîrnit Un vînt mare pre pămînt. ALECSANDRI, P. P. 387. ◊ Loc. conj. Numai cît... = doar... Numai cît a gîndit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui. CREANGĂ, P. 102. (Transilv.) Cît ce... = imediat ce..., îndată ce... Cît ce-a rămas singur bouar, a trimis la stăpîni acasă toți boii care nu erau pe placul lui. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Lina pe furiș, ca dorul Pășea-n degete pridvorul Și la mine-n prag venea Mamă-sa cît ce-adormea. COȘBUC, P. I 50. Cît ce-l văzură adormit, îi luară cornul. RETEGANUL, P. II 75. ◊ Expr. Cît ai bate din (sau în) palme sau cît te-ai șterge la ochi, cît ai scăpăra dintr-un amnar = foarte repede, într-o clipă. Cît ai scăpăra dintr-un amnar se ascunse printre niște rădăcini dese. MARIAN, O. I 311. Cît te-ai șterge la ochi, lupul fu aci. ISPIRESCU, L. 77. Lucruri de gospodărie, făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme. CREANGĂ, P. 153. Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase. NEGRUZZI, S. I 81. 2. (Introduce propoziții modale) În cea mai mare măsură, în cel mai înalt grad. Cînd jelea el așa, iaca și capra, venea cît putea. CREANGĂ, P. 25. ◊ Loc. conj. (Uneori în corelație cu «cu atît») Cu cît (și)... = pe măsură ce... Cu cît se trece vinul, vorbele se înmulțesc. BELDICEANU, P. 54. Drumul se lungește cu cît și setea-i crește. ALECSANDRI, P. III 307. Omul cu cît oftează, Cu atît se ușurează. TEODORESCU, P. P. 276. Pe cît... = după cum..., precum... La 1821 sau 20, pe cît îmi aduc aminte, intrase Ipsilant în țară. ALECSANDRI, T. I 349. După cît = după cum, cum. ◊ Expr. Cît ce pot (sau poți) sau cît pot = cu toată puterea. Fuge cît ce poale cu sarcina în spate. CREANGĂ, P. 215. Tu să strigi cît ce-i putea. ALECSANDRI, P. P. 170. Cît se poate (de...) sau (eliptic) cît de... sau cît mai... = foarte. Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108. La drum e bine să pornești cît de dimineață. CREANGĂ, P. 115. Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-ncongiurat Pașa cel neîmpăcat, Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cît de tari! ALECSANDRI, P. P. 210. Un tînăr boierinaș cu numele Toderică, frumos și bun la inimă, dar desfrînat cît se poate. NEGRUZZI, S. I 81. A striga cît îl ia (sau ține) gura = a striga cît poate de tare. Striga cît îl lua gura că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. 3. (Învechit și popular; introduce propoziții consecutive) Încît, de, că. Începu a geme și a se văiera, cît îți era mai mare mila de dînsa. SBIERA, P. 28. Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare, Cît s-au răsunat pămîntul. ALECSANDRI, P. A. 150. Au venit pînă la mine Miros dulce de la tine Cît am pus în gîndul meu Pe-o aripă să te ieu. ALECSANDRI, P. P. 31. ◊ (În corelație cu «atît» sau «așa») Și așa bine ce-i păru zmeului, cît nu se poate spune. ISPIRESCU, L. 337. Părea și soarele atît de cumplit, cît cugetai că te aprinde. SBIERA, P. 227. Gloria le puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. ◊ Expr. Cît pe ce... sau cît pe-aci... = aproape că, gata-gata să... Îl strînse în brațe și cît p-aci era să-l înghiță. ISPIRESCU, L. 90. Calul... începe a sări în două picioare forăind și cît pe ce să izbească pe stăpînu-său. CREANGĂ, P. 185. 4. (Introduce propoziții concesive; uneori în corelație cu «tot») Deși, cu toate că, oricît. Cît era de pustnic Dănilă, tot mai mult se bizuia în drughineață decît în sfînta cruce. CREANGĂ, P. 55. Cît am fost eu de urît, Multe dragoste-am avut. TEODORESCU, P. P. 326. 5. (Introduce propoziții completive directe) Dă-mi bani pe cal! Că sînt sărac! Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac, Dă-mi numai cît socoți! COȘBUC, P. I 109. Nu pot să-ți spun o dată, cît-ah! cît îmi ești de dragă. EMINESCU, O. I 82. Am fost să cumpăr un car de lemne, dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său. ALECSANDRI, T. I 317. 6. (Introduce propoziții atributive; uneori în corelație cu «atîta») în măsura în care... Oprindu-și pentru dînsul merinde numai cît a putut duce calul. ISPIRESCU, L. 4. 7. (Introduce propoziții adversative) Ci mai ales. Greu mi-e, dragă, fără tine Și te chem de-atîtea ori, Nu din zori și pînă-n sară, Cît din sară pînă-n zori. TOPÎRCEANU,57. Nemții te batjocoresc și ciocoii te hulesc. Nu mi-e ciudă de străini, Cît de pămînteni haini. ALECSANDRI, P. P. 246. 8. (Introduce propoziții copulative eliptice) Cît... cît... = cînd... cînd..., și... și... Se culcă Ileana, cît de frică, cît de supărare, cît de rușine și cît de bucurie. RETEGANUL, P. I 53. M-oi duce și eu cît călare, cît pe jos, cum oi putea. CREANGĂ, P. 197.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎT5, -Ă, cîți, -le, num. nehot. I. (Numai Ia pl.) Cei care. Dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună-seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. Rele-or zice că sînt toate cîte nu vor înțelege. EMINESCU, O. I 134. Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține. NEGRUZZI, S. I 13S. II. (Cu valoare de adj. nehot.; numai la sg. pe lîngă nume de materie, colective, abstracte, arătînd cantitatea) Cîtă apă a curs! ▭ La fîntîna cu găleată roibii cîți își adăpară, Cîți voinici fără de teamă, cîți boieri fără de țară?! GOGA, C. P. 37. Și cîtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină, printre ele. ANGHEL, I. G. 37. Cîte poame sînt de vară, Nice una nu-i amară Ca maica de-a doua oară; Cîtă poamă e tomnie, Nice una nu-i dulcie Ca măicuța cea dîntîie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209. ◊ Expr. Cîtă frunză, cîtă iarbă sau cîtă frunză și iarbă sau cîtă pulbere și spuză = în număr foarte mare. Au și început a curge furnicile cu droaia, cîtă pulbere și spuză, cîtă frunză și iarbă. CREANGĂ, P. 264. Cînd văzui a lor mulțime cîtă frunză, cîtă iarbă... Am jurat ca peste dînșii să trec falnic fără păs. EMINESCU, O. I 147. III. (Cu valoare de pron. nehot.) Din cîte nu l-am scăpat eu! ▭ Cîți îl văd, de el se plîng. ALECSANDRI, P. P. 162. ◊ Expr. Cîte în lună și în soare sau cîte-n lună și în stele, cîte și mai cîte sau cîte și mai multe = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri. Învăță și el de la dînșii cîte în lună și în soare. ISPIRESCU, L. 183. Mă rog, nebunii de-a lui, cîte-n lună și în stele. CREANGĂ, P. 247. Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gură și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118. ◊ (Adjectival) Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. Cîtă mai = mare, coșcogea. Și m-a luat Avram, Trupeș cum eram, Și pîn’la-nserat M-a tot deșelat... Că avea imblaci, Cîtă mai gîrbaci. DEȘLIU, în POEZ. N. 188. Snagovul e în mijlocul unei cîtă mai bălți. ODOBESCU, S. I 449. Cîte toate sau cîte... toate = multe, nenumărate și felurite, de tot felul. Închipuia fel de fel de flori, de paseri și cîte nagode toate. ISPIRESCU, L. 38. Și-mi spune cîte toate, Că-i scump, că ea nu poate, Că prea sînt multe trei. COȘBUC, P. I 63. Nu știu cît (sau cîtă, cîți, cîte) = foarte mult. Mergînd înainte, Cale de nu știu cîte zile, dete de palaturile lui Verdeș-Impărat. ISPIRESCU L. 44. IV. (Cu valoare de pron. interog.) Ce preț? în ce număr sau cantitate? ce durată de timp? Ciți sînt? ▭ Noră-mea vrea să meargă la Piatra. Cît să-ți dau ta să mi-o duci? CREANGĂ, P. 113. Cît va trăi pe pămînt? Treizeci și trei de ani. TEODORESCU, P. P. 107. ◊ Expr. Cît e ceasul? sau (eliptic) cîte să fie? = ce oră este? E tîrziu? Cîte să fie?... Unu și zece. CARAGIALE, M. 340. În cîte ale lunii? sau (eliptic) în cîte e azi? = ce dată e azi? Al cîtelea? (sau a cîta?) = în ce ordine sau rang? Al cîtelea a ieșit la examen? Pe cît te prinzi? = pe ce pui rămășag? ◊ (Cu valoare de conjuncție, introduce propoziții completive directe) Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit? EMINESCU, O. I 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎT3 prep. (Folosit în comparații) Ca, precum. Să iubești de zece ori cît mine Tot ce-a fost clădit în luptă grea. FRUNZĂ, în POEZ. N. 237. Doi drugi cît casa de înalți. ISPIRESCU, L. 59. Ochii i-au ieșit afară din cap cît cepele de mari. CREANGĂ, P. 53. ◊ Loc. prep. Cît despre... sau cît pentru... = în ce privește..., cu privire la..., relativ la... Cît despre apă bună, nu vă îngrijiți. CREANGĂ, P. 204. Cele trei splendide vase de argint existente, bine chezășuite cît despre a lor proveniență, purtînd în sine caracterele lămurite ale artei greco- romane. ODOBESCU, S. II 207. Cît pentru mine, mă cutremur la singură ideea de a iubi. NEGRUZZI, S. I 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎT 4, cîturi, s. n. Numărul rezultat dintr-o împărțire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) cît, -ă adj. și pron. interogativ corelativ cu atît (lat. quantus, din care s’a făcut cînt, ca atînt din -tantus, și s’a redus la cît supt infl. luĭ tot în tot atît cît; it. pg. quanto, pv. fr. quant, sp. cuanto). În ce cantitate, număr, grad, preț: cît vin, cîtă apă, cîțĭ boĭ, cîte oĭ? Orĭ-cît, tot ce, toțĭ cîțĭ: cît cîștigă, tot cheltuĭește; cîțĭ veneaŭ, întrebaŭ. Cîte ceasurĭ sînt (saŭ aĭ, dacă e vorba de ceasornicu celuĭ întrebat), ce oră e, ce ceas e? (Ob. cît e ceasu, rus. kotórryĭ čas). Cîte se zic, lucrurile cîte saŭ care se zic. Cîte se zic saŭ cîte nu se zic!, cîte lucrurĭ se saŭ nu se zic! Cîte și cîte saŭ cîte și maĭ cîte, cîte lucruri! De cîțĭ anĭ eștĭ, ce etate aĭ? De cîte orĭ, cît de des? De cîte orĭ saŭ orĭ de cîte orĭ, tot-de-a-una cînd. Adv. Cît timp: cît eștĭ tînăr. Atîta (în intensitate) cît: fugea cît putea. Atîta (în extensiune) cît: cît casa (adică: de înalt), cît mine, cît pumnu (de mare), a mîncat cît lupu saŭ cît un lup (de mult. Se zice și ca un lup, dar e maĭ bine ca acest ca să fie întrebuințat numaĭ la arătarea moduluĭ). Vechĭ. (azĭ pop. și cît ce): cît s’aŭ dezvărat, aŭ și purces (Cost. 1, 277), cît ce intra în moară, o și’ntreba (Agrb. Înt. 108 și 153). Cît de, în ce grad? cît de mare? cît de adînc? Cît de (în limba vorbită maĭ des ce!), în ce grad: cît e de bun (ce bun e), cît de răŭ îmĭ pare saŭ cît îmĭ pare de răŭ (ce răŭ îmĭ pare, cum îmĭ pare de răŭ). Cît de saŭ cît maĭ, cel mai... posibil: cît de aproape, cît maĭ des (subînț. se poate). Cît de, orĭ-cît de: cît de mult s’ar jura, tot nu cred. De cît, ca, de cît e: calu e maĭ mare de cît măgaru. De cît, dar, însă: îțĭ spun, de cît (maĭ elegant dar saŭ însă) să tacĭ! De cît, afară de: nimic alta de cît aur. De cît că, de cît de faptu că: de nimic nu regret de cît că ploŭă. De cît să (după fr. que cu inf.), de cît...: nu face (alta) de cît să doarmă (maĭ rom. nu face alta de cît doarme, nu face nimic de cît doarme). Cît colo (cu dispreț), departe: ĭ-am aruncat baniĭ cît colo!. Cît de colo, de departe, îndată: te-am observat cît de colo (Fam.). Cît pe aci (vest) și (greșit) cît pe ce (est), aproape să, maĭ-maĭ: era cît pe aci să cad. Numaĭ de cît, îndată, imediat. Nicĭ cît (Trans. Buc.), nicĭ de cum, de loc. Cît de puțin, orĭ-cît de puțin, deloc, nicĭ de cum: nu mă tem cît de puțin; întru cît-va, puțin: contribue și tu cît de puțin (în nord cît de cît). Nicĭ cît (nord), de loc, nicĭ de cum. Cu cît... cu atît, pe cît... pe atît, arată înaintarea corelativă: cu cît te apropiĭ, cu atît te văd maĭ bine; pe cît de erudit, pe atît de bun. În cît (vechĭ cît), arată rezultatu (consecuțiunea): e așa de departe, în cît nu se vede. Pe cît, după cît, întru cît: n’a fost nimica, pe cît știŭ. Întru cît, (vechĭ în cît), în ceĭa ce: întru cît mă privește pe mine, cred că mĭ-am făcut datoria. Întru cît? pînă unde, în ce? dacă unu fură, întru cît e altu vinovat? Cît despre, cît pentru, în ceĭa ce privește (fr. quant à): cît despre altele, voĭ vorbi mîne. – Cît vezĭ cu ochiĭ, pînă departe la orizont. Nicĭ cît negru supt unghie, absolut nimica. A ți se face inima cît un purice, a-țĭ fi grozav de frică. Cît e hău (est) saŭ cît e lumea și pămîntu, nicăirĭ, nicĭ-odată: cît e hău n’aĭ să mă prinzĭ! Cîtă frunză și ĭarbă, în mare mulțime (o armată).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) cît n., pl. urĭ (d. cît 2). Aritm. Rezultatu împărțiriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîta adv. (d. cît). Vest. Cît-va, puțin: am cîta lapte. Se întrebuințează și’n exclamațiunĭ: cîta omu, cîta minciuna, cîta cizmele, ce om mare, ce minciună mare, ce cizme marĭ! A cîta, V. cîtulea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cât4 (în timpul în care...; atâta timp; până când) conjcț. (Vorbește frumos ~ știe că e auzit.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât5 prep. (A plătit ~ tine.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât3 (încât) (reg., înv.) conjcț. (Suferea ~ ți se făcea milă.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât1 adj. pr. m., pl. câți; f. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. și f. (a/al) câtor/a câți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât6 pr. m., pl. câți; f. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. și f. (a) câtora/a câți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât7 s. n., pl. câturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât2 adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cât3 pr. m., adj. pr. m., pl. câți; f. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. și f. câtor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cât2 (încât) (reg., înv.) conjcț.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cât4 s. n., pl. câturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cât1 adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cât s. n., pl. câturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cât adv., conjcț.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cât pr. m., adj. m., pl. câți; f. sg. câtă, pl. câte; g.-d. pl. m. și f. câtor
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+cine știe cât loc. adv. (N-a stat acolo ~. Nu s-a scris despre asta ~.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+nu știu cât1 loc. adv. (N-a întârziat ~.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+nu știu cât2/câtă/câți/câte loc. adj. (Are nu știu cât loc.) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+nu știu cât3/câți/câte loc. pr. (N-a trecut nu știu cât.) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ori de câte ori loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ori de câte ori loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ori de cîte ori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ și ei...) 2. adv., prep. ca, precum. (E înalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precât. (~ îmi dau seama...) 4. conj. oricât. (~ era el de reținut, tot...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ aș mai râde!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (înv.) câtuitor, cuprinzător, cvoțient, petrecător. (~ al unei împărțiri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂT conj. v. că, de, încât.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÎT conj., adv., prep., s. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ și ei...) 2. adv., prep. ca, precum. (E înalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precît. (~ îmi dau seama,...) 4. conj. oricît. (~ era el de reținut, tot...). 5. conj. ci. (Nu din zori și pînă-n seară, ~ din seară pînă-n zori.) 6. adv. ce, cum. (~ aș mai rîde!) 7. s. (MAT.) (înv.) cîtuitor, cuprinzător, cvoțient, petrecător. (~ al unei împărțiri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cît conj. v. CĂ. DE. ÎNCÎT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cît (cîtă; pl. cîți cîte), adj. – 1. În ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp (adj. și adv. inter.) – Cît se poate. – Nu știu cît, cine știe cît. – Pe cît. – 2. Ca, precum (servește drept corelație în comparațiile de egalitate în care se ia în considerație aspectul cantitativ): mămîncă cît șapte și bea cît opt (Alecsandri). – Cît negru sub unghie. – Cîtă frunză și iarbă. – Cît colo. – Cît colea. – Cît de colo. – Cît pe ce. – Nici cît. – 3. În compararea retorică a doi termeni identici, indică ideea de „o vreme, un răstimp”: s-au luptat cît s-au luptat (I. Teodoreanu). – 4. În comparațiile al căror prim termen lipsește, îndică ideea de „cît mai mult posibil”: merinde cît a putut duce calul (Ispirescu); pîinea cît de proaspătă, vinul cît de vechi și nevasta cît de tînără (Alecsandri). – 5. În timpul în care, atîta timp, pînă cînd (indică limita duratei vb. care urmează): cît n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o să pățim (Alecsandri). – 6. Oricît de: marea cîtu-i de lată (Dosoftei). – 7. Enorm: cîtă căciula (Creangă), (rar cu această folosire, se preferă der. cîtămai). – 8. În corelație cu atît, indică o echivalență sau egalitate de cantități: cîți frăgari pe la Arad, atîtea gănduri mă bat (Popular, Trans.). – Cu cît... cu atît. – Cît... cît. – Cît de cît. – Numai cît. – Cît pentru, cît despre. – 9. Astfel încît: mulți au căzut, cît abia au scăpat (Ludescu). – 10. De cînd: cît ieșea omul din straja Bucureștilor (Ghica). – Cît ce. – 11. (Refl.) În ce număr? În ce cantitate? cu cîți te-ai sărutat? (Popular Trans.). – Cîte toate. – Cîte și mai cîte. – 12. Cu forma art. al cîtelea (f. a cîta), introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un numeral ordinal. – 13. (S. n.) Numărul rezultat dintr-o împărțire. Mr. cît, megl. cǫt, istr. căt. Lat. quantus, contaminat cu lat. quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; cf. Pușcariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); cf. it., port. quanto, prov., v. fr. quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui quantus ar fi *cînt; însă numai Procopovici s-a gîndit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot. DAR explică forma art. cîtelea prin quotus-libet, care nu este posibilă fonetic. Der. cîtime, cîtățime, s. f. (cantitate). Comp. cîtămai (var. cîtamai), adv. (enorm, foarte mare); cîtuși, adv. (înv., nu contează cît, păstrat în expresia cîtuși de puțin); cîtva, adj. (la sing., cu funcție adv., un timp, o vreme; la pl., cu funcție adj., unii, cîțiva); decît, conj. (corelație a comparațiilor de inegalitate; mai mult ca; numai că, dar); încît, conj. (atît de mult că); întrucît, conj. (deoarece, avînd în vedere că); oarecît (var. oarecîtva), adv. (într-un fel); oricît (var. vericît), adj. (în orice cantitate).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONSCIENCIA MILLE TESTES (lat.) conștiința valorează cât o mie de martori – Quintilian, „De institutione oratoria”, 5, 11, 41.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cât de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflecția lui Enea, căruia Hector i se arătase în vis plin de răni, cu totul altul decât strălucitorul viteaz care fusese cândva. Reflecție la vederea unei persoane ajunsă într-o stare de mare decădere fizică sau spirituală.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus pe pulă în jos expr. (obs.) timpul trece în mod implacabil.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P37) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
|
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
câtadverb
- 1. (În propoziții independente exclamative sau interogative) În ce măsură, în ce grad; în ce durată (mare) de timp. DEX '09 DLRLC
- Cât de bine a cântat! Cât l-am așteptat! DEX '09
- Cât l-am rugat eu! DLRLC
- Cît se bate, cît suspină, O inimă de dor plină. ALECSANDRI, P. I 25. DLRLC
- Cât de bine a răspuns! DLRLC
- Cît de sfioasă crește noaptea, pășind încet din scară-n scară... ANGHEL, Î. G. 37. DLRLC
- Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace... Care cred despre sine că prețuiesc ceva! ALEXANDRESCU, M. 321. DLRLC
-
- Atât..., cât... = în același grad, număr, în aceeași măsură etc. ca și... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK-BÎRSEANU, 220. DLRLC
-
- Atât..., cât și... = și..., și; nu numai..., ci (și)... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Atît ea, cît și sora mai mică, Polixenia, se întreceau în griji pentru Domnițian. BASSARABESCU, V. 4. DLRLC
- Aceste adunări se compuneau... de boieri, atît cei în slujbă cît și cei din afară. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
-
- Cu cât..., cu atât... = pe măsură ce..., tot mai mult... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atît valurile apei, cu-atît țărmul parcă crește. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
- Noi n-am cruța a zice... Că mintea cu cîtu-i tare, cu-atîta mai mult lucrează. CONACHI, P. 278. DLRLC
-
- Nu atât... cât (mai ales sau mai cu seamă)... = în astfel de grad..., în asemenea măsură... DLRLC
- Nu atât faptul că ai greșit mă supără, cât mai ales faptul că nu cauți să te îndrepți. DLRLC
-
- Cât colo = departe. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: departe
- Te azvîrl cît colo, mă, dacă îmi mai rîzi în față. DEMETRESCU, O. 96. DLRLC
- Aruncînd căciula cît colo, cu carte cu tot, scoase fluierul. RETEGANUL, P. I 17. DLRLC
- Fata îi pune atunci mîna în piepț, îl brîncește cît colo. CREANGĂ, P. 277. DLRLC
- Dar colo, cît colo-n fund, Iată-un negru [cal] cam rotund. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
-
- Cât pe colo = grozav de întins, foarte mare. DLRLC
- Se cutremurară cînd văzură namila de lighioană lîngă dînșii și un lac de sînge cît pe colo. ISPIRESCU, L. 202. DLRLC
-
- Cât de colo = de departe, de la mare distanță; de la prima vedere; în mod clar. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: imediat
- Se vedea cît de colo că vorbea cu înțelepciune. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
-
- Cât colea = aproape. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aproape
- Eu mă duc, ia, cît colea, să tai nițele lemne. ISPIRESCU, L. 334. DLRLC
- Purcelul... se ia după moșneag și cît colea, mergea în urma lui. CREANGĂ, P. 82. DLRLC
- Paște murgul și rînchează, Gheorghe doarme și visează; Iară Nuțu. cît colea, Pe Gheorghiță îl păzea. BIBICESCU, P. P. 56. DLRLC
-
- Cât de cât = puțin de tot. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: măcar
- Că-i sta în puteri să întîrzie cît de cît năvala ce venea asupră-i, simțea... o bucurie plină de răutate. GALAN, Z. R. 213. DLRLC
- Flacăra tinereții încălzește gîndul dorit și aștepți cu nerăbdare să sune cît mai degrabă ceasul luptei ca să poți lua și tu parte, măcar cît de cît, să fii și tu de vreun folos. PĂUN-PINCIO, P. 94. DLRLC
- Cu coaja ți-alungi batăr o dată foamea cît de cît. RETEGANUL, P. IV 29. DLRLC
-
- (În construcții negative) Cât de cât = deloc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deloc
- Nu atingeau pământul cât de cât. DLRLC
-
-
- Ia vedeți vinele lui Țugulea, sînt ele unde le-am pus eu? Ba nici ca cît! ISPIRESCU, L. 317. DLRLC
-
- Cât (e) lumea (și pământul) = totdeauna. DEX '09 DLRLCsinonime: totdeauna
- Cît lumea lîngă tine aș vrea ca să trăiesc. ALECSANDRI, P. I 166. DLRLC
-
- (În construcții negative) Cât (e) lumea (și pământul) = niciodată. DEX '09 DLRLCsinonime: niciodată
- Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. DLRLC
-
etimologie:
- quantus (contaminat cu limba latină quotus și cata). DEX '09 DEX '98
câtconjuncție
- 1. (Introduce propoziții temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... DEX '09 DLRLC
- Se poartă frumos cu mine cât știe că-i sunt de folos. DEX '09
- Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare... CREANGĂ, P. 253. DLRLC
- Cît n-om avea drumuri de fier, tot de-aceste o să pățim. ALECSANDRI, T. I 350. DLRLC
- Să n-ai grijă pentru tine Cît îi fi tu lîngă mine, Să n-ai frică pentru mine Cît oi fi eu lîngă tine. ALECSANDRI, P. P. 24. DLRLC
- 1.1. Îndată ce... DLRLC
- Tu să stai la spatele meu, și cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
- Codrii și drumurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau, cît ieșea omul din streaja Bucureștilor afară. GHICA, S. 492. DLRLC
- Și cît lucrul a sfîrșit, Iată, mări, s-a stîrnit Un vînt mare pre pămînt. ALECSANDRI, P. P. 387. DLRLC
-
- Cât ce... = îndată ce... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cît ce-a rămas singur bouar, a trimis la stăpîni acasă toți boii care nu erau pe placul lui. AGÎRBICEANU, S. P. 15. DLRLC
- Lina pe furiș, ca dorul Pășea-n degete pridvorul Și la mine-n prag venea Mamă-sa cît ce-adormea. COȘBUC, P. I 50. DLRLC
- Cît ce-l văzură adormit, îi luară cornul. RETEGANUL, P. II 75. DLRLC
-
- Cât ai bate din (sau în) palme sau cât te-ai șterge (sau freca) la ochi, cât ai scăpăra din(tr-un) amnar = foarte repede, într-o clipă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: imediat
- Cît ai scăpăra dintr-un amnar se ascunse printre niște rădăcini dese. MARIAN, O. I 311. DLRLC
- Cît te-ai șterge la ochi, lupul fu aci. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
- Lucruri de gospodărie, făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
- Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase. NEGRUZZI, S. I 81. DLRLC
-
- Numai cât = doar. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: doar
- Numai cît a gîndit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui. CREANGĂ, P. 102. DLRLC
-
-
- 2. (Introduce propoziții modale sau atributive) În măsura, în gradul în care... DEX '09 DLRLC
- Venea cât putea mai repede. DEX '09
- Cînd jelea el așa, iaca și capra, venea cît putea. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
- (Adesea în corelație cu „atât”) Cu cât = pe măsură ce... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu cît se trece vinul, vorbele se înmulțesc. BELDICEANU, P. 54. DLRLC
- Drumul se lungește cu cît și setea-i crește. ALECSANDRI, P. III 307. DLRLC
- Omul cu cît oftează, Cu atît se ușurează. TEODORESCU, P. P. 276. DLRLC
-
- Pe (sau după) cât = după cum..., în măsura în care... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: precum
- La 1821 sau 20, pe cît îmi aduc aminte, intrase Ipsilant în țară. ALECSANDRI, T. I 349. DLRLC
-
- Cât ce pot (sau poți) sau cât pot = cu toată puterea. DLRLC
- Fuge cît ce poale cu sarcina în spate. CREANGĂ, P. 215. DLRLC
- Tu să strigi cît ce-i putea. ALECSANDRI, P. P. 170. DLRLC
-
- Cât se poate (de...) sau (eliptic) cât de... sau cât mai... = foarte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: foarte
- Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108. DLRLC
- La drum e bine să pornești cît de dimineață. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
- Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-ncongiurat Pașa cel neîmpăcat, Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cît de tari! ALECSANDRI, P. P. 210. DLRLC
- Un tînăr boierinaș cu numele Toderică, frumos și bun la inimă, dar desfrînat cît se poate. NEGRUZZI, S. I 81. DLRLC
-
- A striga (sau a țipa etc.) cât îl ia (sau ține) gura = a striga, cât poate de tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Striga cît îl lua gura că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
-
-
-
- Începu a geme și a se văiera, cît îți era mai mare mila de dînsa. SBIERA, P. 28. DLRLC
- Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare, Cît s-au răsunat pămîntul. ALECSANDRI, P. A. 150. DLRLC
- Au venit pînă la mine Miros dulce de la tine Cît am pus în gîndul meu Pe-o aripă să te ieu. ALECSANDRI, P. P. 31. DLRLC
- Și așa bine ce-i păru zmeului, cît nu se poate spune. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
- Părea și soarele atît de cumplit, cît cugetai că te aprinde. SBIERA, P. 227. DLRLC
- Gloria le puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. DLRLC
- Cât pe ce... sau cât pe-aci... = aproape că, gata-gata să... DLRLC
- Îl strînse în brațe și cît p-aci era să-l înghiță. ISPIRESCU, L. 90. DLRLC
- Calul... începe a sări în două picioare forăind și cît pe ce să izbească pe stăpînu-său. CREANGĂ, P. 185. DLRLC
-
-
-
- Cât era de reținut, tot mai izbucnea uneori. DEX '09
- Cît era de pustnic Dănilă, tot mai mult se bizuia în drughineață decît în sfînta cruce. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
- Cît am fost eu de urît, Multe dragoste-am avut. TEODORESCU, P. P. 326. DLRLC
-
- 5. Introduce propoziții completive directe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am plătit cât nu face. DEX '09
- Dă-mi bani pe cal! Că sînt sărac! Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac, Dă-mi numai cît socoți! COȘBUC, P. I 109. DLRLC
- Nu pot să-ți spun o dată, cît – ah! cît îmi ești de dragă. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
- Am fost să cumpăr un car de lemne, dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său. ALECSANDRI, T. I 317. DLRLC
-
- 6. (Introduce propoziții atributive; uneori în corelație cu «atâta») În măsura în care... DLRLC
- Oprindu-și pentru dînsul merinde numai cît a putut duce calul. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
-
- 7. (Introduce propoziții adversative) Mai ales. DEX '09 DLRLCsinonime: ci
- Nu era atât de strâmt, cât incomod. DEX '09
- Greu mi-e, dragă, fără tine Și te chem de-atîtea ori, Nu din zori și pînă-n sară, Cît din sară pînă-n zori. TOPÎRCEANU, B. 57. DLRLC
- Nemții te batjocoresc și ciocoii te hulesc. Nu mi-e ciudă de străini, Cît de pămînteni haini. ALECSANDRI, P. P. 246. DLRLC
-
- 8. (În corelație cu sine însuși; introduce propoziții copulative eliptice) Când... când..., și... și... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se culcă Ileana, cît de frică, cît de supărare, cît de rușine și cît de bucurie. RETEGANUL, P. I 53. DLRLC
- M-oi duce și eu cît călare, cît pe jos, cum oi putea. CREANGĂ, P. 197. DLRLC
-
etimologie:
- quantus (contaminat cu limba latină quotus și cata). DEX '09 DEX '98
câtprepoziție
-
- Copacul era înalt cât casa. DEX '09
- Să iubești de zece ori cît mine Tot ce-a fost clădit în luptă grea. FRUNZĂ, în POEZ. N. 237. DLRLC
- Doi drugi cît casa de înalți. ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
- Ochii i-au ieșit afară din cap cît cepele de mari. CREANGĂ, P. 53. DLRLC
- Cât despre... (sau pentru...) = în ce privește..., cu privire la..., relativ la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cît despre apă bună, nu vă îngrijiți. CREANGĂ, P. 204. DLRLC
- Cele trei splendide vase de argint existente, bine chezășuite cît despre a lor proveniență, purtînd în sine caracterele lămurite ale artei greco-romane. ODOBESCU, S. II 207. DLRLC
- Cît pentru mine, mă cutremur la singură ideea de a iubi. NEGRUZZI, S. I 45. DLRLC
-
-
etimologie:
- quantus (contaminat cu limba latină quotus și cata). DEX '09 DEX '98
cât, câtăpronume nehotărât
- 1. (Cu) ce preț? În ce număr? În ce cantitate? Ce durată de timp? Cât costă? DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Câți sunt? DLRLC
- Noră-mea vrea să meargă la Piatra. Cît să-ți dau ca să mi-o duci? CREANGĂ, P. 113. DLRLC
- Cît va trăi pe pămînt? Treizeci și trei de ani. TEODORESCU, P. P. 107. DLRLC
- Cât e ceasul? sau (eliptic) câte să fie? = ce oră este (acum)? DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E tîrziu? Cîte să fie?... Unu și zece. CARAGIALE, M. 340. DLRLC
-
- În câte (ale lunii) e (azi)? = la ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Al câtelea? (sau a câta?) = în ce ordine sau rang? DLRLC
- Al câtelea a ieșit la examen? DLRLC
-
- Pe cât te prinzi? = pe ce pui pariu? DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 2. (Adesea cu valoare de adjectiv nehotărât) Tot ce, toate care; (la plural) cei care. DEX '09 DLRLC
- Cât a fost s-a terminat. Câți au venit. Câtă vreme a trecut! DEX '09
- Dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună-seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
- Rele-or zice că sînt toate cîte nu vor înțelege. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
- Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține. NEGRUZZI, S. I 13S. DLRLC
- Câtă apă a curs! DLRLC
- La fîntîna cu găleată roibii cîți își adăpară, Cîți voinici fără de teamă, cîți boieri fără de țară?! GOGA, C. P. 37. DLRLC
- Și cîtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină, printre ele. ANGHEL, I. G. 37. DLRLC
- Cîte poame sînt de vară, Nice una nu-i amară Ca maica de-a doua oară; Cîtă poamă e tomnie, Nice una nu-i dulcie Ca măicuța cea dîntîie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209. DLRLC
- Din câte nu l-am scăpat eu! DLRLC
- Cîți îl văd, de el se plîng. ALECSANDRI, P. P. 162. DLRLC
- Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! EMINESCU, O. I 130. DLRLC
- Câtă frunză, câtă iarbă sau câtă frunză și iarbă sau câtă pulbere și spuză, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o mulțime nenumărată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au și început a curge furnicile cu droaia, cîtă pulbere și spuză, cîtă frunză și iarbă. CREANGĂ, P. 264. DLRLC
- Cînd văzui a lor mulțime cîtă frunză, cîtă iarbă... Am jurat ca peste dînșii să trec falnic fără păs. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
-
- Câte-n lună și-n soare sau câte-n lună și-n stele, câte și mai câte = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate închipui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Învăță și el de la dînșii cîte în lună și în soare. ISPIRESCU, L. 183. DLRLC
- Mă rog, nebunii de-a lui, cîte-n lună și în stele. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
- Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gură și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118. DLRLC
-
-
- Și m-a luat Avram, Trupeș cum eram, Și pîn’la-nserat M-a tot deșelat... Că avea îmblaci, Cîtă mai gîrbaci. DEȘLIU, în POEZ. N. 188. DLRLC
- Snagovul e în mijlocul unei cîtă mai bălți. ODOBESCU, S. I 449. DLRLC
-
- Câte toate sau câte... toate = multe, nenumărate și felurite, de tot felul. DLRLC
- Închipuia fel de fel de flori, de paseri și cîte nagode toate. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
- Și-mi spune cîte toate, Că-i scump, că ea nu poate, Că prea sînt multe trei. COȘBUC, P. I 63. DLRLC
-
- Nu știu cât (sau câtă, câți, câte) = foarte mult. DLRLC
- Mergînd înainte, Cale de nu știu cîte zile, dete de palaturile lui Verdeș-Împărat. ISPIRESCU L. 44. DLRLC
-
-
etimologie:
- quantus (contaminat cu limba latină quotus și cata). DEX '09 DEX '98
cât, câturisubstantiv neutru
- 1. Număr rezultat dintr-o împărțire, rezultatul unei împărțiri; raport care există între două numere sau două mărimi. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- quantus (contaminat cu limba latină quotus și cata). DEX '09