20 de definiții pentru cârtiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, sb. krtica.

cârtiță sf [At: CONACHI, P. 298 / V: car~ / Pl: ~țe, Mol) ~ți / E: bg кыpтиia, srb krtica] 1 (Zlg) Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane Si: sobol (Talpa euripaea). 2 (Ent; Trs) Coropișniță. 3 (Med; pop) Buboi care apare pe corpul omului Si: cârticer. 4 (Bot; reg; lpl) Aglică (Filippendula vulgaris).

CÂRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, scr. krtica.

cârtiță s. f. (fig.) ◊ „Angleton căuta o «cârtiță» – care, în jargonul spionilor, înseamnă «agent adânc infiltrat».” ◊ „22” 15/94 f.p. ◊ „«Cârtiță» rusă la FBI” R.l. 20 XII 96 p. 4; v. și 14 XI 96 p. 3 (tradus din fr. taupe „agent”; DHLF 1950)

CÂRTIȚĂ ~e f. Mamifer insectivor de talie mică, cu blană neagră prețioasă, cu ochii ascunși sub o membrană și labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în pământ; sobol. [G.-D. cârtiței] /<bulg. cărtica, sb. krtica

cârtiță f. 1. mamifer insectivor care trăiește sub pământ, unde scobește galerii, aruncând afară grămezi de pământ numite moșoroaie (Talpa); 2. fig. retrograd; 3. buboiu lungăreț: cârtiță la cal. [Serb. KRTIȚA].

CÎRTIȚĂ, cîrtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici și acoperiți de o membrană; trăiește în galeriile săpate de el sub pămînt (Talpa Europaea); sobol. Dar tu, călător prin lumea asta, ca să nu treci ca o cîrtiță, trebuie să deschizi bine ochii, să nu rătăcești. BARANGA-MORARU, F. 17. Dă-n sînge lăurusca pală și cirtița-și face mormîntul, S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărina din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95.

cîrtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt pămînt scormolindu-l și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin nodurĭ supt pele. (Poporu crede c’o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRTIȚĂ s. v. farcin, morvă, morvă cutanată, răpciugă, scrofulă, scrofuloză.

CÎRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomâc.

cîrtiță s. v. FARCIN. MORVĂ. MORVĂ CUTANATĂ. RĂPCIUGĂ. SCROFULĂ. SCROFULOZĂ.

CÎRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomîc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrtiță (cîrtițe), s. f. – Mic mamifer insectivor, cu blana neagră, sobol (Talpa europea). Sl. (bg. kŭrtica, sb. krtica, cr., slov. kèrtica), din sl. krŭtŭ „cîrtiță” (Cihac, II, 44; Philippide, Principii, 38; Conev 56). Din rom. vine mag. kertica (Edelspacher 16).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârtiță, cârtițe, (cârtițoi), s.f. (med.; pop.) Umflătură vânătă sau roșie la gât; se tratează prin descântecul de uimă. ■ (onom.) Cârtiță, Chertiță, nume de familie în jud. Maram. – Cf. cârtiță „mamifer insectivor” (MDA). ■ Cuv. rom. > magh. kertica „cârtiță” (Edelspacher, după DER; Scriban).

cârtiță, cârtițe, (cârtițoi), s.m. – (med.; pop.) Umflătură vânătă sau roșie la gât; se tratează prin descântecul de uimă (Faiciuc, 1998: 100). ♦ (onom.) Cârtiță, Cârtița, nume de familie (40 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. cârtiță „mamifer insectivor” (< srb. krtica < sl. krŭtŭ „cârtiță”) (MDA). Cuv. rom. > magh. kertica „cârtiță” (Edelspacher, cf. DER; Scriban).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârtiță, cârtițe s. f. 1. spion care acționează timp îndelungat în serviciul unei agenturi străine. 2. (tox.) informator, denunțător.

Intrare: cârtiță
cârtiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârtiță
  • cârtița
plural
  • cârtițe
  • cârtițele
genitiv-dativ singular
  • cârtițe
  • cârtiței
plural
  • cârtițe
  • cârtițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârtiță, cârtițesubstantiv feminin

  • 1. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane (Talpa euripaea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar tu, călător prin lumea asta, ca să nu treci ca o cîrtiță, trebuie să deschizi bine ochii, să nu rătăcești. BARANGA-MORARU, F. 17. DLRLC
    • format_quote Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. DLRLC
    • format_quote De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.