CÂRMÍT s. v. cotire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂRMÍ, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CÂRMÍ ~ésc intranz. 1) A-și schimba direcția inițială luând-o într-o parte; a întoarce; a coti. 2) fig. A încerca să se eschiveze de la îndeplinirea unei hotărâri. /<sl. krumiti
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂRMÍ vb. v. coti.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cârmí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmésc; imperf. 3 sg. cârmeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cîrmésc v. tr. (vsl. krŭmiti). Îndrept spre alt punct o corabie, un vehicul ș. a. V. intr. Mă îndrept spre alt punct schimbînd direcțiunea: corabia, caru, trenu, calu, omu cîrmește la dreapta. Fig. Șovăĭesc, preget: iscălește contractu și nu maĭ cîrmi. V. cîrnesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a cârmi una expr. a lovi cu palma.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink