căutare avansată
13 definiții pentru „cârlan”   declinări

CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel s-au ied dupe înțărcare până l-a vârsta de circa un an. 2. Mânz s-au cal tânăr, până l-a vârsta de trei ani. – Et. nec.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel s-au ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel s-au ied până l-a vârsta de circa un an. 2. Mânz s-au cal tânăr, până l-a vârsta de circa trei ani. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cârlán s. m., pl. cârláni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRLÁN s. v. noaten.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRLÁN ~i m. 1) Miel înțărcat. 2) reg. Mânz s-au cal tânăr până l-a trei ani. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârlán s. m., pl. cârláni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârlan m. 1. mânz de doi ani; 2. miel în al doilea an; lână cârlană, scurtă și subțire în păr; 3. berbece castrat; 4. sensuri tehnice: a) sinonim cu bașlic; b) Tr. sinonim cu capra în pod. [Termen ciobănesc de origină necunoscută].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cârlánă s. f., g.-d. art. cârlánei; pl. cârláne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÎRLÁN, cîrlani, s. m. 1. Miel (mai rar ied) care a fost înțărcat. Toată ziulica bate prundurile dupe scăldat, in loc să pască cei cîrlani. CREANGĂ, A. 13. Pun cinci cirlani rămășag. NEGRUZZI, S. III 13. Pleacă Costea l-a Galați Să ia sare La mioare Și bolovani La cîrlani. ALECSANDRI, P. P. 54. 2. (Munt.) Mînz s-au cal tînăr pînă l-a 3 ani. A intrat noaptea în coșar, a dezlegat cîrlanul de l-a iesle, la scos afară din curte de căpăstru, a sărit pe el și paci ție drumul. STANCU, D. 253. Călărașul, cînd o ajunse, își domoli cîrlanul. MACEDONSKI, O. III 68.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cârlánă s. f., g.-d. art. cârlánei; pl. cârláne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrlán (cîrláni), s. m.1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fii dim. călan, cu r infix (dupe Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principi, 150; Giuglea, Dacor., I, 2457; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de l-a krŭdocîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s. m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrlán, -ă s. (sas. jórlänk, jêrlänk, l-a Mosella gêrlenk, mĭel de un an; germ. jährling, copil de un an. D. rom. vine ung. kerlány, mĭel de un an. Cp. fr. brelan, chambellan, d. vgerm. bretlenc, chamarlinc, și cu rom. dănac, godac, noatin). Trans. Munt. Mold. Mĭel înțărcat pînă pe l-a 1218 lunĭ. Adj. Lînă cîrlană, lînă măruntă, tîrcavă (V. mior). Olt. Arg. Ml. Mînz de un an (noatin, strîjnic).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cârlán, -i, s.m. – 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanui cu șase coarne / Și l-a coadăi de tri palme” (Țiplea 1906: 445). – Din rom. provine magh. kirlán, kerlany. – Et. nec. (MDA).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink