CÂRD, cârduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de păsări, de pești de același fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 3. (Fam.) Mulțime, șir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulți ani. – Din scr. krd.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de păsări, de pești) de același fel care umblă împreună. 2) Grup de oameni adunați la un loc sau care merg împreună; ceată; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) în ~ cu cineva a se întovărăși cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multă vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRD s. 1. v. ciopor. 2. v. stol. 3. v. ceată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRD s. v. cireadă, grămadă, mulțime, șir, turmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârd s. n., pl. cârduri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIȚIGOI-DE-CÂRD s. v. pițigoi-codat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrd (cîrduri), s. n. – 1. Grup de animale de același fel, turmă, mulțime. – 2. Ceată mare de oameni, mulțime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un șir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoși (var. încordoșa), vb. (a face companie, a însoți).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrd n., pl. urĭ (sîrb. krd, vsl. kŭrdŭ. Cp. cu cĭurdă, cireadă). Ceată, droaĭe: cîrd de copiĭ, de mĭeĭ, de rațe. Cîrdurĭ-cîrdurĭ, cu cîrdu, cîte un cîrd, în cîrdurĭ: veneaŭ cîrdurĭ-cîrdurĭ. De un cîrd de vreme, de cît-va timp. A avea (a intra saŭ a te pune) în cîrd cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu cîrcă): cu cîrcotașu să n´aĭ nimic în cîrd! V. crilă, haĭtă, vîjdoc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink