CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CÂRCOTÍ ~ésc intranz. pop. 1) A căuta motiv de ceartă. 2) A-și manifesta mereu nemulțumirea, bombănind. /Din cârc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârcotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcoteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrcotésc v. intr. (d. cîrcotă). Rar. Șicanez: nu asupri pe săracĭ, nu cîrcoti, nu omorî (ChN. I, 168).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink