CÂRCOTÁȘ, -Ă, cârcotași, -e, adj., s. m. și f. (Pop. și fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veșnic nemulțumit. – Cârcotă + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRCOTÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care este permanent nemulțumit; care caută mereu gâlceavă, ceartă. /cârcotă + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRCOTÁȘ adj., s. șicanator, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~ .)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârcotáș adj. m., s. m., pl. cârcotáși; f. sg. cârcotáșă, pl. cârcotáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrcotáș, -ă adj. (d. cîrcotă). Care caută ceartă, care te șicanează p. nimicurĭ: om cîrcotaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink