CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRCIUMÁR ~i m. Persoană care ține o cârciumă. [Sil. câr-ciu-] /cârciumă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârciumár s. m., pl. cârciumári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink