CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRCIUMĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. /cârciumar + suf. ~ăriță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂRCIUMĂRÍȚĂ s. v. cârciumăreasă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cârciumăríță s. f., g.-d. art. cârciumăríței; pl. cârciumăríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink