CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – cârâi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cârâitór adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. și pl. cârâitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîrîitór m. Care cîrîĭe (vorbește în argot [!]).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cârâitor, cârâitori s. m. (intl.) bătăuș.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cârâitoare, cârâitoare s. f. găină.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink