cântăreáță s. f., g.-d. art. cântăréței; pl. cântăréțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂNTĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. 1) Persoană care are darul de a cânta; artist care cântă din gură. ~ de operă. 2) Persoană care cântă viața în versuri; poet. 3) (în biserică) Slujitor care citește sau cântă anumite pasaje în timpul serviciului divin; dascăl; psalt. /a cânta + suf. ~ăreț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂNTĂRÉȚ adj. v. cântător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÂNTĂRÉȚ s. 1. (pop. și fam.) gurist, (înv.) cântător. (Un mare ~ de operă.) 2. v. dascăl.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăréț s. m., pl. cântăréți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cîntăréț, -eáță s., pl. f. ețe. Care știe să cînte din gură. Care are profesiunea de a cînta din gură. Dascal [!], acela care cîntă la strană în biserică. Fig. Poet, rapsod, bard. – Fem. și cantatrice.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
actór-cântăréț s.m. Actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument ◊ „În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților.” Sc. 31 VII 66 p. 4. ◊ „În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor.” Cont. 2 VII 73 p. 11 (din actor + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
actór-dansatór-cântăréț s.m. Artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total ◊ „Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...]” Cont. 18 VII 69 p. 5. ◊ „Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți.” R.lit. 29 II 74 p. 28 (din actor + dansator + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 333)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăréț-actór s.m. 1966 Cântăreț cu calități scenice v. actor-cântăreț (din cântăreț + actor; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăréț-artíst s.m. Cântăreț de mare calitate ◊ „N. Secăreanu: Cântărețul-artist.” Cont. 5 XI 65 p. 6 (din cântăreț + artist)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăréț-autór s.m. Cantautor ◊ „Despre acea faimoasă «întoarcere la romantism», despre fracțiunea intelectuală a muzicii ușoare, despre cântăreții-filozofi și despre cântăreții-autori.” Cont. 20 I 67 p. 5 (din cântăreț + autor, după it. cantautore)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăréț-compozitór s.m. Cântăreț care compune muzica pe care o interpretează ◊ „N-am uitat nici pe Udo Jürgens, cântărețul-compozitor.” Sc. 9 III 69 p. 4 (din cântăreț + compozitor)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăréț-filozóf s.m. 1967 Interpret de melodii ale căror texte pun probleme filozofice v. cântăreț-autor
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăreț 1. Solist* sau corist de operă, operetă, filarmonică etc. 2. Absolvent (sau nu) al unei școli de cântăreți bisericești, care susține cântarea de strană*, singur sau ajutat de alți practicanți sau cântăreți benevoli. Fiecare bis. ort. are, pe lângă preot, și un c. Sin.: cantor*; dascăl*; pălimar; țârcovnic. V. psalt; protopsalt; domestic.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Dulce-cântărețul v. Roman Melodul.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cântăreț, -eață, cântăreți, -e s. m., s. f. 1. trădător, vânzător. 2. informator.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink