cînepíŭ și cînipíŭ, -íe adj. (d. cînepă). Cenușiu ca cîlțu: păru luĭ cînipiŭ (VR. 1912, 1, 53). V. conabiŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink