CÂNÉR, câneri, s. m. (Reg.) Om rău, hain, câinos. – Cine + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cânér s. m., pl. cânéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cînér m. Mold. Hingher, prinzător de cînĭ [!]. Fig. Iron. Zbir, om răŭ. Cîner boĭeresc, servitor boĭeresc care nu-ĭ lasă pe țăranĭ să-șĭ facă de cap păscîndu-șĭ vitele pin [!] lanurĭ ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink