Din totalul de 24 sunt afișate 20 definiții pentru „când”   declinări

CÂND adv., conj. I. Adv. (În propoziții interogative) În ce moment? în care perioadă de timp? Când a sosit?Expr. Când și când sau din când în când = câteodată, uneori. Când..., când... = câteodată..., altă dată...; ba..., ba...; uneori..., alteori... II. Conj. 1. (Introduce o propoziție temporală) a) În momentul sau în vremea în care... Când a văzut-o, s-a bucurat. b) După ce. Când i-a pierdut din ochi, s-a ridicat. c) Înainte de (a)..., până (a) nu... Parada începuse când a sosit. d) Deși; în vreme ce. Când altul s-ar bucura, tu ești nepăsător, e) Și (deodată). Au ajuns, când, ce să vezi? 2. (Introduce o propoziție atributivă în legătură cu noțiuni de timp) (În) care. Acum e timpul când vin copiii.Expr. A (nu) avea când să... = a (nu) avea timpul material necesar să... 3. (Introduce o propoziție cauzală cu nuanță temporală) Fiindcă, deoarece, odată ce. Când știa că trebuie să plece nu mai putea dormi. 4. (Introduce o propoziție condițională) Dacă, de. Ce să spui când nu ai nimic de spus? ◊ Expr. Ca și când = parcă. 5. (Introduce o propoziție completivă directă) Spune-mi când să vin.Lat. quando.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂND adv., conj. I. Adv. (În propoziții interogative) În ce moment? în care perioadă de timp? Când a sosit?Expr. Când și când sau din când în când = câteodată, uneori. Când..., când... = câteodată..., altă dată...; ba..., ba...; uneori..., alteori... II. Conj. 1. (Introduce o propoziție temporală) a) În momentul sau în vremea în care... Când a văzut-o, s-a bucurat. b) După ce. Când i-a pierdut din ochi, s-a ridicat. c) Înainte de (a)..., până (a) nu... Parada începuse când a sosit. d) Deși; în vreme ce. Când altul s-ar bucura, tu ești nepăsător. e) Și (deodată). Au ajuns, când, ce să vezi? 2. (Introduce o propoziție atributivă în legătură cu noțiuni de timp) (În) care. Acum e timpul când vin copiii.Expr. A (nu) avea când să... = a (nu) avea timpul material necesar să... 3. (Introduce o propoziție cauzală cu nuanță temporală) Fiindcă, deoarece, o dată ce. Când știa că trebuie să plece nu mai putea dormi. 4. (Introduce o propoziție condițională) Dacă, de. Ce să spui când nu ai nimic de spus?Expr. Ca și când = parcă. 5. (Introduce o propoziție completivă directă) Spune-mi când să vin.Lat. quando.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

când adv., conjcț.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂND conj. 1. (temporal) că. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) dacă. (~ vede că ..., pleacă repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ învie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am văzut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindcă, întrucât. (~ știu că vine, sunt emoționat.) 6. (condițional) dacă, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂND1 adv. 1) (în propoziții interogative) În care timp? În ce moment? ~ ai venit?~ și ~ câteodată; rar; uneori. Din ~ în ~ din timp în timp. 2) (introduce propoziții condiționale) Dacă; de. Cum să te justifici ~ ești vinovat. /<lat. quando
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂND2 conj. 1) După ce. ~ voi termina, atunci voi veni. 2) În timp ce. ~ merge îl doare piciorul.De ~ (sau de pe ~) din timpul când. Pe ~ în timpul în care. Ca și ~ de parcă. /<lat. quando
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

când adv., conjcț.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

când adv. și conj. exprimă un moment de timp sau o relațiune temporală: când te-ai întors ? când și când, din timp în timp, câteodată; când de când, mai mai: când de când era să-l ajungă cu paloșul BĂLC. [Lat. QUANDO].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ca și când loc. conjcț.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nici când adv. + adv. (~ a plecat)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*ori când conjcț. + adv. (când poate ~ vrea)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

ca și când loc. conjcț.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nici când adv. + adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cînd adv. și conj.1. Indică o relație de coincidență temporală nuanțată cu ajutorul prepozițiilor: coincidența termenului inițial, de cînd; a termenului final, pînă cînd; a termenului mediu, pe cînd.2. (Cu cond.) Dacă, în caz că (indică o relație condiționată). – Mr. cîndu, megl. cǫn, istr. căn(d). Lat. quando (Pușcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344; DAR); cf. it. quando, fr. quand, sp. cuando.Der. cînduși, conj. (înv., cînd); cîndai, adv. (poate, posibil), arhaism pe care DAR îl consideră der. din lat. quando alias; cîndva, adv. compus cu vavrea, ca ceva, cineva; nicicînd, adv.; oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formație cu oricînd, adv., a cărui var. vericînd, se apropie mai mult de forma primitivă, cf. vreun.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cînd adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). În care timp: cînd viĭ? În timpu în care: cînd ploŭă, se curăță aeru. Conj. Dacă, o dacă [!] (cu subjunctivu): cînd să am banĭ, aș pleca; eh, cînd să fiŭ eŭ acolo! Dacă, o dacă (cu optativu): cînd aș ști, aș spune; eh, cînd aĭ ști ce bine-mĭ pare! Cînd și cînd, din cînd în cînd (vechĭ cînd de cînd), din timp în timp, cîte-odată, une-orĭ. Cînd... cînd, aci... aci, acú... acú: cînd unu, cînd altu. Cînd cu, în timpu cînd: cînd cu războĭu. Cînd să, cînd era aproape să: cînd să plec, ĭacătă și el! De cînd, din timpu în care, din acea epocă. Pînă cînd, pînă în ce timp. Pe cînd, 1) cînd: a venit pe cînd ploŭa, 2) cînd din contra: unu e alb, pe cînd cel-lalt e negru. Cînd colo, dar din contra: Credeam că-ĭ alb. Cînd colo, e negru! În amenințărĭ eliptice: cînd țĭ-oĭ trage una! (subînț. aĭ să vezĭ pe dracu, aĭ s´o pățeștĭ!).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

oare-cî́nd adv. indefinit. Vechĭ. Cînd-va, odinioară, odată, într´un timp oare-care: aprodu era oare-cînd curtean la divanu domnesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

órĭ-cî́nd adv. indefinit (orĭ și cînd. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cînd. – Și orĭ-și-cînd.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

când cucii / puii mei? expr. când naiba?
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

când o face spânul barbă expr. niciodată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

când o zbura porcul expr. niciodată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink