cî́lțĭ m. pl. (vsl. klŭkŭ, pl. klŭci, urzeală. V. încîlcesc). Vest. Resturĭ de cînepă saŭ de in dărăcit (din care se fac funiĭ, pînză de sac ș. a.). – În est cîlț (s. n.): o barbă ca cîlțu. V. buc 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink