CÂINÓS, -OÁSĂ, câinoși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Crud, rău, hain. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinesc. – Câine + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care este rău la inimă; fără suflet; hain; crud. 2) (despre timp) Care este greu de suportat; aspru. /câine + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂINÓS adj. v. aspru, greu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂINÓS adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj., s. v. afurisit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Câinos ≠ milos, milostiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

câinós adj. m., pl. câinóși; f. sg. câinoásă, pl. câinoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SALATĂ CÂINOÁSĂ s. v. tâlhărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cî́ĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cînós (est) și cîĭ- (vest), -oásă adj. Ca cînele [!] cu dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ, crud, nemilos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink