CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂINÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viață ~ească. /câine + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂINÉSC adj. v. aspru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂINÉSC adj. v. aspru, canin, greu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. și f. câinéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. trepădătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. bucățel, iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir gros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEMN-CÂINÉSC s. v. crușân, salbă-moale, scoruș,vonicer.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SALATĂ CÂINEÁSCĂ s. v. zgrăbunțică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lemn-câinésc (bot.) s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cî́ĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne [!], canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink