cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cî́blă f., pl. e (vsl. kubĭlŭ, vgerm. kubil, ngerm. kübel, d. lat. cupella, mlat. și cupellus, dim. d. cupa, cupă. V. cĭublă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. grîne și poame, găleată (patru ferdele). – Azĭ în Maram. chibăl, n., pl. ele (rut. kibel).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink