opțiuni
  • info
3 intrări
7 definiții

Explicative DEX

bășcăluit2, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 125 / Pl: ~iți, ~e / E: bășcălui] (Înv) 1 Despărțit2. 2 (D. oameni) Care a rămas cu partea care i se cuvine.

bășcăluit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bășcălui] 1-2 (Înv) Bășcăluire (1-2).

bășcălui [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, II, 78 / Pzi: ~esc / E: bașca + -ălui] (Înv) 1-2 vtr A (se) despărți. 3 vi (Spc) A accepta termenii unui partaj.

BĂȘCĂLUI (-uesc) I. vb. tr. A despărți, a deosebi, a separa. II. vb. refl. A se despărți unul de altul, a se deosebi, a se separa [bașca].

bășcăluì v. a separa.

bășcăluĭésc v. tr. (d. bașca). Munt. Separ: icrele fură bășcăluite de de măruntaĭe (VR., 8, 7-8, 50). – Și bășcuĭesc. (ChN., I, 248), V. deschilinesc.

Arhaisme și regionalisme

bășcălui, bășcăluiesc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus.

Intrare: bășcăluit (acțiune)
bășcăluit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășcăluit
  • bășcăluitul
  • bășcăluitu‑
plural
  • bășcăluituri
  • bășcăluiturile
genitiv-dativ singular
  • bășcăluit
  • bășcăluitului
plural
  • bășcăluituri
  • bășcăluiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bășcăluit (adj.)
bășcăluit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășcăluit
  • bășcăluitul
  • bășcăluitu‑
  • bășcăluită
  • bășcăluita
plural
  • bășcăluiți
  • bășcăluiții
  • bășcăluite
  • bășcăluitele
genitiv-dativ singular
  • bășcăluit
  • bășcăluitului
  • bășcăluite
  • bășcăluitei
plural
  • bășcăluiți
  • bășcăluiților
  • bășcăluite
  • bășcăluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bășcălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bășcălui
  • bășcăluire
  • bășcăluit
  • bășcăluitu‑
  • bășcăluind
  • bășcăluindu‑
 singular plural
  • bășcăluiește
  • bășcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bășcăluiesc
 (să)
  • bășcăluiesc
  • bășcăluiam
  • bășcăluii
  • bășcăluisem
a II-a (tu)
  • bășcăluiești
 (să)
  • bășcăluiești
  • bășcăluiai
  • bășcăluiși
  • bășcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • bășcăluiește
 (să)
  • bășcăluiască
  • bășcăluia
  • bășcălui
  • bășcăluise
plural I (noi)
  • bășcăluim
 (să)
  • bășcăluim
  • bășcăluiam
  • bășcăluirăm
  • bășcăluiserăm
  • bășcăluisem
a II-a (voi)
  • bășcăluiți
 (să)
  • bășcăluiți
  • bășcăluiați
  • bășcăluirăți
  • bășcăluiserăți
  • bășcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bășcăluiesc
 (să)
  • bășcăluiască
  • bășcăluiau
  • bășcăluiră
  • bășcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bășcăluit, bășcăluiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • bășcălui MDA2

bășcăluit, bășcăluităadjectiv

învechit
  • 1. Despărțit. MDA2
    sinonime: despărțit
  • 2. (Despre oameni) Care a rămas cu partea care i se cuvine. MDA2
etimologie:
  • bășcălui MDA2

bășcălui, bășcăluiescverb

învechit
etimologie:
  • bașca + -ălui MDA2 CADE

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.