bătucit¹ sn [At: DICȚ, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorire. 2 (Rar) Bătucire (2). 3 (Reg) Bătucire (3). 4 (Rar) Bătucire (4). 5 (Rar) Tocire. 6 (Rar) Bătucire (7).

bătucit², ~ă a [At: SBIERA, P. 289 / Pl: ~iți, ~e / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorit². 2 Plin de... 3 (Îla) – la cap Tâmpit. 4 (D. drumuri) Așternut cu nisip sau pietriș Si: (înv) șoseluit. 5 (D. părți ale corpului omenesc) Cu bătături. 6 (D. picioare) Care este plin de bătături. 7 (Mai ales d. lucruri; d. monede) Uzat. 8 (D. fructe) Zdrobit prin lovire. 9 (Reg) Desăvârșit.

bătucit, -ă adj. Care este bătătorit. • pl. -ți, -te. /v. bătuci.

BĂTUCIT adj. 1 p. BĂTUCI ¶ 2 Bătătorit, călcat în picioare: verdeața ~ă se isprăvea deodată printr’o surpătură de pămînt (GRIG.) ¶ 3 Bătut bine, snopit în bătaie: ieșind Țiganul, ~ cum îi mărul (SB.) ¶ 4 Fig. familiar ~ la cap, tîmpit: nu era pînă într’atîta ~ la cap, să nu priceapă (RET.).

BĂTUCIT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre pămînt, în special despre drumuri sau poteci, mai rar despre o materie sfîrîmicioasă, prăfoasă sau afinată) Bătut bine, călcat (cu picioarele), îndesat, întărit, bătătorit. Loc bătucit. Arie bătucită. ▭ Pe zăpezile bătucite pașii cailor sunau ca pe pod. SADOVEANU, B. 152. Cîtu-i Sibiiu de mare, Numai o uliță are Bătucită cu năsip, Merg cătanele tot rînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. ♦ (Despre fructe) Lovit, bătut (de un obiect tare) și înmuiat în locul unde a fost lovit. ♦ Fig. (Despre ființe) Lovit, zdrobit (în bătaie). Ieșind... bătucit cum îi mărul, din casă, s-au dus. SBIERA, P. 289. 2. (Despre mîini, picioare etc.) Cu pielea îngroșată, înăsprită, cu bătături.

BĂTUCIT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pămînt, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit. 2. (Despre mîini sau picioare) Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătogi² vt vz bătuci

bătuci [At: ECONOMIA, 159 / 7, 43 / Pzi: ~ ucesc / E: bate + -uci] 1 vt (Pfm) A bătători. 2 vt (D. drumuri) A așterne cu nisip sau pietriș Si: (înv) a șoselei. 3 vt (Reg) A bate merele. 4 vr (Cu indicarea părții corpului) A se acoperi de bătături Si: a se îngroșa. 5 vr (Îe) A se – la picioare A face bășici la picioare (din cauza umblatului). 6 vr A se toci. 7 vr (D. monede) A (se) uza. 8 vr (D. puncte) A se zdrobi prin lovire.

bătuci vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A bătători. 2 refl. (despre piele, palme, tălpi) A face bătături. I s-au bătucit palmele. 3 refl. (despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. • prez.ind. -esc. /bate + -uci.

❍BĂTUCI (-ucesc) I. vb. tr. 1 A bătători, a bate bine prin îndesare sau călcare ¶ 2 Trans. Bucov. A muia prin lovituri, prin bătaie ¶ 3 A scutura poamele, a le da jos lovindu-le cu bățul. II. vb. refl. A se toci, a-și face răni prin lovituri sau prin frecare: clonțul mi s’a bătucit (FR.-CDR.).

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la pămînt, mai rar la materii sfărîmicioase, prăfoase sau afinate) A bate bine, a presa, a îndesa. V. bătători. Prin fundul pustietății cărarea arăta că o ființă bătucise Loc de umblet. SADOVEANU, F. J. 372. ◊ Refl. (Despre fructe) A se vătăma, a se lovi, a se înmuia.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pămîntul. ♦ Refl. (Despre piele) A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). ♦ Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -uci.

A BĂTUCI ~esc tranz. 1) (terenuri) A îndesa pentru a face drept și neted; a transforma în bătătură; a tăpși. 2) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătucească; a bătători. /a bate + suf. ~uc[i]

A SE BĂTUCI se ~ește intranz. 1) (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătători. 2) (despre fructe, legume) A-și pierde integritatea și calitățile prin lovire sau îndesare; a se năsădi. /a bate + suf. ~uc[i]

bătucì v. Mold. a bătători.

bătucésc v. tr. (d. bat). Trans. Mold. Bat mult ca să se îndese: caș bătușit (BSG. 1937, 96). – Și zu-, bat mult ca să se scuture. V. batogesc, bătăturesc.

bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, 3 sg. bătucește, imperf. 1 bătuceam; conj. prez. 1 sg. să bătucesc, 3 să bătucească

bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, imperf. 3 sg. bătucea; conj. prez. 3 să bătucească

bătuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, imperf. 3 sg. bătucea; conj. prez. 3 sg. și pl. bătucească

BĂTUCIT adj. v. bătătorit.

bătucit adj. v. BĂTĂTORIT. BĂTUT. ÎNDESAT.

BĂTUCI vb. v. bătători.

BĂTUCI vb. a bate, a bătători, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.)