opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

băsnaș sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 248/30 / V: băzn-[1] / Pl: ~i / E: basn(ă) +aș] (înv) 1 Lingușitor. 2 Mincinos.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

BĂSNAȘ sm. = BĂSNAR.

băsnaș m. cel ce spune basme la șezători.

băsnáș m. (d. basn). Vechĭ. Povestitor. Mincinos, farsor.

BĂSNAR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

BĂSNAR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

băsnar sm [At: ZILOT, CRON. 342 / Pl: ~i / E: basn(ă) + -ar] 1-2 (Înv) Persoană care spune (sau inventează) basme Si: bâguitor, bărfitor.

băsnar s.m. (înv.) Persoană care spune sau născocește basne, povestiri mincinoase, relatări false. • pl. -i. /basnă + -ar.

†BĂSNAR sm. Care istorisește basme, povestiri mincinoase, fabule: au făcut ca marele istoric să nu mai fie tratat de ~ (I.-GH.) [basn].

BĂSNAR, băsnari, s. m. (Învechit) Cel care spune sau născocește basme, născocitor de povestiri fantastice și mincinoase. Au venit împrejurări cari... au făcut, ca marele istoric [Herodot] să nu mai fie tratat de băsnar! GHICA, S. 294.

BĂSNAR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care născocește povestiri fantastice, mincinoase. – Din basn (= basm) + suf. -ar.

Ortografice DOOM

băsnar (rar) s. m., pl. băsnari

băsnar (rar) s. m., pl. băsnari

băsnar s. m., pl. băsnari

Intrare: băsnaș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnaș
  • băsnașul
plural
  • băsnași
  • băsnașii
genitiv-dativ singular
  • băsnaș
  • băsnașului
plural
  • băsnași
  • băsnașilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băsnar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnar
  • băsnarul
  • băsnaru‑
plural
  • băsnari
  • băsnarii
genitiv-dativ singular
  • băsnar
  • băsnarului
plural
  • băsnari
  • băsnarilor
vocativ singular
  • băsnarule
  • băsnare
plural
  • băsnarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnaș
  • băsnașul
plural
  • băsnași
  • băsnașii
genitiv-dativ singular
  • băsnaș
  • băsnașului
plural
  • băsnași
  • băsnașilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băsnaș, băsnașisubstantiv masculin

învechit
etimologie:
  • basn(ă) +-aș MDA2

băsnar, băsnarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Au venit împrejurări cari... au făcut, ca marele istoric [Herodot] să nu mai fie tratat de băsnar! GHICA, S. 294. DLRLC
etimologie:
  • Basnă + -ar. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.