dexonline

info

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

bărătat¹ sn [At: MDA ms / V: -răit- / Pl: ~uri / E: bărăta] 1 (Mun) Ocărâre. 2 (Mun) Certare. 3 (Vidin-Timoc) Văitare. 4 (Olt) Predestinare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bărătat², ~ă a [At: H V, 147 / V: -răit- / Pl: ~ați, ~e / E: bărăta] 1 (Mun) Ocărât². 2 (Mun) Certat². 3 (Vidin-Timoc) Văitat². 4 (Olt) Predestinat².

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bărăita v vz bărăta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bărăitat¹ sn vz bărătat¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bărăitat², ~ă a vz bărătat²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bărăta [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr-^[1] / Pzi: ~tesc^[2] / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.

Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
Flexiune nefirească, probabil greșită. — gall

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

❍BĂRĂTA (-tez), BĂRĂTĂI (-ăesc), **BĂRĂȚI (-ățesc) I. vb. intr. A striga în gura mare: Și Neculcea că venea Chiuind și bărătînd, Din buzdugan asvîrlind (TOC.). II. vb. tr. A ocărî, a certa, a blestema: El pe slugi le bărățea Și din gur’ așa grăia (BUR.).

**BĂRĂȚI 👉 BĂRĂTA.

bărăĭtéz V. bărătez.

Arhaisme și regionalisme

bărăta vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: bărătat (acțiune)

bărăitat² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bărăitat	bărăitatul
nominativ-acuzativ	plural	bărăitaturi	bărăitaturile
genitiv-dativ	singular	bărăitat	bărăitatului
genitiv-dativ	plural	bărăitaturi	bărăitaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bărătat² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bărătat	bărătatul bărătatu‑
nominativ-acuzativ	plural	bărătaturi	bărătaturile
genitiv-dativ	singular	bărătat	bărătatului
genitiv-dativ	plural	bărătaturi	bărătaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: bărătat (adj.)

bărătat¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bărătat	bărătatul bărătatu‑	bărătată	bărătata
nominativ-acuzativ	plural	bărătați	bărătații	bărătate	bărătatele
genitiv-dativ	singular	bărătat	bărătatului	bărătate	bărătatei
genitiv-dativ	plural	bărătați	bărătaților	bărătate	bărătatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

bărăitat¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bărăitat	bărăitatul	bărăitată	bărăitata
nominativ-acuzativ	plural	bărăitați	bărăitații	bărăitate	bărăitatele
genitiv-dativ	singular	bărăitat	bărăitatului	bărăitate	bărăitatei
genitiv-dativ	plural	bărăitați	bărăitaților	bărăitate	bărăitatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: bărăta

bărăta verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bărăta	bărătare	bărătat bărătatu‑	bărătând bărătându‑	singular	plural
		(a) bărăta	bărătare	bărătat bărătatu‑	bărătând bărătându‑	bărătează	bărătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bărătez	(să) bărătez	bărătam	bărătai	bărătasem
	a II-a (tu)	bărătezi	(să) bărătezi	bărătai	bărătași	bărătaseși
	a III-a (el, ea)	bărătează	(să) bărăteze	bărăta	bărătă	bărătase
plural	I (noi)	bărătăm	(să) bărătăm	bărătam	bărătarăm	bărătaserăm bărătasem
	a II-a (voi)	bărătați	(să) bărătați	bărătați	bărătarăți	bărătaserăți bărătaseți
	a III-a (ei, ele)	bărătează	(să) bărăteze	bărătau	bărătară	bărătaseră

bărăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bărăți	bărățire	bărățit bărățitu‑	bărățind bărățindu‑	singular	plural
		(a) bărăți	bărățire	bărățit bărățitu‑	bărățind bărățindu‑	bărățește	bărățiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bărățesc	(să) bărățesc	bărățeam	bărății	bărățisem
	a II-a (tu)	bărățești	(să) bărățești	bărățeai	bărățiși	bărățiseși
	a III-a (el, ea)	bărățește	(să) bărățească	bărățea	bărăți	bărățise
plural	I (noi)	bărățim	(să) bărățim	bărățeam	bărățirăm	bărățiserăm bărățisem
	a II-a (voi)	bărățiți	(să) bărățiți	bărățeați	bărățirăți	bărățiserăți bărățiseți
	a III-a (ei, ele)	bărățesc	(să) bărățească	bărățeau	bărățiră	bărățiseră

bărăita verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bărăita	bărăitare	bărăitat bărăitatu‑	bărăitând bărăitându‑	singular	plural
		(a) bărăita	bărăitare	bărăitat bărăitatu‑	bărăitând bărăitându‑	bărăitează	bărăitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bărăitez	(să) bărăitez	bărăitam	bărăitai	bărăitasem
	a II-a (tu)	bărăitezi	(să) bărăitezi	bărăitai	bărăitași	bărăitaseși
	a III-a (el, ea)	bărăitează	(să) bărăiteze	bărăita	bărăită	bărăitase
plural	I (noi)	bărăităm	(să) bărăităm	bărăitam	bărăitarăm	bărăitaserăm bărăitasem
	a II-a (voi)	bărăitați	(să) bărăitați	bărăitați	bărăitarăți	bărăitaserăți bărăitaseți
	a III-a (ei, ele)	bărăitează	(să) bărăiteze	bărăitau	bărăitară	bărăitaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bărăitat, bărăitaturisubstantiv neutru

regional

1. Ocărâre. MDA2

sinonime: ocărâre
2. Certare. MDA2

sinonime: certare
3. Văitare. MDA2

sinonime: văitare
4. Predestinare. MDA2

sinonime: predestinare

etimologie:

bărăta MDA2

bărătat, bărătatăadjectiv

regional

1. Ocărât. MDA2

sinonime: ocărât
2. Certat. MDA2

sinonime: certat
3. Văitat. MDA2

sinonime: văitat
4. Predestinat. MDA2

sinonime: predestinat

etimologie:

bărăta MDA2

bărăta, bărătezverb

1. intranzitiv regional Blestema, ocărî. MDA2 CADE

sinonime: blestema ocărî
- format_quote El pe slugi le bărățea Și din gur' așa grăia. (BUR.) CADE
- 1.1. A striga în gura mare. CADE
  - format_quote Și Neculcea că venea Chiuind și bărătînd, Din buzdugan asvîrlind. (TOC.) CADE
2. tranzitiv regional Certa. MDA2 CADE

sinonime: certa
3. reflexiv regional A se văita. MDA2

sinonime: văita
4. tranzitiv regional Predestina. MDA2

sinonime: predestina

etimologie:

necunoscută MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.