bărăita v vz bărăta

bărăta [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr-^[1] / Pzi: ~tesc^[2] / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.

bârâi [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) ~răi^[1] / Pzi: bârâi, (rar) ~esc / E: bâr cf borăi, bornăi, zbârnăi] 1 vt (Psr) A striga oilor „bâr, bâr!” pentru a le face să meargă într-o direcție oarecare. 2 vt (C.i. oi, miei etc.) A mâna oile în strungă, strigându-le „Bâr”. 3 vt A alege mieii dintre oi. 4 vi A vorbi răgușit Si: (pop) a hârâi. 5 vi A vorbi nedeslușit Si: (fam) a bolborosi, a bodogăni, a mormăi. 6 vt (Imp) A spune ceva repede și pe negândite Cf trăncăni, bălăbăni (din gură), torăi, turui. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la cap) A bate la cap. 8 vi (Reg) A-și bate joc (de cineva).

bârpăi^[1] v vz bârâi

bîrîi vb. IV. 1 tr. A striga oilor „bîr”, „bîr” pentru a le face să meargă într-o anumită direcție. 2 intr. A vorbi mereu, fără noimă; a bodogăni; a cicăli pe cineva. Femeie, ce tot bîrîi?... Răspunde o dată lămurit la ce te întreb eu (CAR.). • prez.ind. bîrîi. /bîr + -îi.

BĂRĂI (-ăesc), BÎRÎI (-iesc, -îin) vb. intr. 1 🐑 A mîna oile, a le face să meargă strigîndu-le bîr ¶ 2 🐑 A trece oile prin strungă ¶ 3 A borborosi, a îngîna, a mormăi, a șopti neînțeles: femeie, ce tot bîrîi? răspunde odată la ce te întreb eu! (CAR.).

❍BĂRĂTA (-tez), BĂRĂTĂI (-ăesc), **BĂRĂȚI (-ățesc) I. vb. intr. A striga în gura mare: Și Neculcea că venea Chiuind și bărătînd, Din buzdugan asvîrlind (TOC.). II. vb. tr. A ocărî, a certa, a blestema: El pe slugi le bărățea Și din gur’ așa grăia (BUR.).

**BĂRĂȚI 👉 BĂRĂTA.

BÎRÎI (-riu), BÎRĂI (-răiu) vb. tr. și intr. 1 🐑 A mîna oile strigîndu-le bîr! ¶ 2 A borborosi, a mormăi, a bodogăni: femeie, ce tot bîrîi? (CAR.).

BÎRÎI, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva.

BÎRÎI, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bîr.

A BÂRÂI bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi

bărăì v. a toca din gură: femeie, ce tot bărăi? CAR. [V. bâr].

bărăĭtéz V. bărătez.

bîrîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

bârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bârâi, 3 bârâie, imperf. 1 bârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bârâi, 3 să bârâie

bârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bârâie, imperf. 3 sg. bârâia; conj. prez. 3 să bârâie

bârâi vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâia

BÂRÂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

BÂRÂI vb. v. bombăni.

BÎRÎI vb. a bălmăji, a bîigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

bîrîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

bărăta vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.

bârâi, bârâi, v.i. (reg.) A face zgomot scuturând un obiect: „Bârâiam sâta ș-o dam printre picioare” (Bilțiu, 2009: 201). – Din bâr + suf. -îi.