opțiuni
  • info
3 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

BĂLĂNGĂIT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

bălăngăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] Bălăbănit2.

bălăngăit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. HEM 3005 / Pl: ~uri / E: bălăngăi] (Rar) 1-6 Bălăbănit1 (1-6).

bălăngăít s.n. (pop.) Faptul de a (se) bălăngăi. sil. -gă-it. /v. bălăngăi.

BĂLĂNGĂIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.

BĂLĂNGĂIT s. n. (Rar) Acțiunea de a bălăngăi și rezultatul ei. Îl privi pînă îl pierdu din ochi într-un nor de praf și într-un bălăngăit depărtat de clopote. DELAVRANCEA, T. 155. Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune, cu bălăngăitul lor depărtat. DELAVRANCEA, T. 259.

BĂLĂNGĂIT s. n. Faptul de a bălăngăi.

BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

bălăngăi vtr [At: ȘEZ. VIII, 121 / Pzi: ~esc / E: balang + -ăi] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2) (în jocul de-a clopotul).

bălăncăí vb. IV. v. bălăngăi.

bălăngăi vb. IV. (pop.) 1 refl. (despre oameni) A se bălăbăni. 2 refl., tr. (desprepărți ale corpului sau, ext., despre obiecte care atîrnă) A (se) mișca într-o parte și în alta. • prez. ind. -iesc. și bălăncăí vb. IV. /balang + -ăi.

BĂLĂNGĂNI (-ănesc), BĂLĂNGĂI (-ăesc) vb. intr. BĂLĂNCĂNI: clopotele bălăngănesc tot mai slab (LUNG.) [balangă].

BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .

BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A bălăngăni. Toți îl apucă [pe băiat] de păr și-l bălăngăiesc. ȘEZ. VIII 121.

BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bălăbăni (1). – Din balang.

Ortografice DOOM

bălăngăit (reg.) s. n.

bălăngăit (reg.) s. n.

bălăngăit s. n.

bălăngăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiesc, 3 sg. bălăngăiește, imperf. 1 bălăngăiam; conj. prez. 1 sg. să bălăngăiesc, 3 să bălăngăiască

bălăngăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiesc, imperf. 3 sg. bălăngăia; conj. prez. 3 să bălăngăiască

bălăngăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiesc, imperf. 3 sg. bălăngăia; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngăiască

Argou

a i se bălăngi expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță.

Sinonime

BĂLĂNGĂI vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bălăngăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.

Intrare: bălăngăit (adj.)
bălăngăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitul
  • bălăngăitu‑
  • bălăngăită
  • bălăngăita
plural
  • bălăngăiți
  • bălăngăiții
  • bălăngăite
  • bălăngăitele
genitiv-dativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitului
  • bălăngăite
  • bălăngăitei
plural
  • bălăngăiți
  • bălăngăiților
  • bălăngăite
  • bălăngăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bălăngăit (fapt)
bălăngăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitul
  • bălăngăitu‑
plural
  • bălăngăituri
  • bălăngăiturile
genitiv-dativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitului
plural
  • bălăngăituri
  • bălăngăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bălăngăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăngăi
  • bălăngăire
  • bălăngăit
  • bălăngăitu‑
  • bălăngăind
  • bălăngăindu‑
 singular plural
  • bălăngăiește
  • bălăngăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăngăiesc
 (să)
  • bălăngăiesc
  • bălăngăiam
  • bălăngăii
  • bălăngăisem
a II-a (tu)
  • bălăngăiești
 (să)
  • bălăngăiești
  • bălăngăiai
  • bălăngăiși
  • bălăngăiseși
a III-a (el, ea)
  • bălăngăiește
 (să)
  • bălăngăiască
  • bălăngăia
  • bălăngăi
  • bălăngăise
plural I (noi)
  • bălăngăim
 (să)
  • bălăngăim
  • bălăngăiam
  • bălăngăirăm
  • bălăngăiserăm
  • bălăngăisem
a II-a (voi)
  • bălăngăiți
 (să)
  • bălăngăiți
  • bălăngăiați
  • bălăngăirăți
  • bălăngăiserăți
  • bălăngăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăngăiesc
 (să)
  • bălăngăiască
  • bălăngăiau
  • bălăngăiră
  • bălăngăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăncăi
  • bălăncăire
  • bălăncăit
  • bălăncăitu‑
  • bălăncăind
  • bălăncăindu‑
 singular plural
  • bălăncăiește
  • bălăncăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăncăiesc
 (să)
  • bălăncăiesc
  • bălăncăiam
  • bălăncăii
  • bălăncăisem
a II-a (tu)
  • bălăncăiești
 (să)
  • bălăncăiești
  • bălăncăiai
  • bălăncăiși
  • bălăncăiseși
a III-a (el, ea)
  • bălăncăiește
 (să)
  • bălăncăiască
  • bălăncăia
  • bălăncăi
  • bălăncăise
plural I (noi)
  • bălăncăim
 (să)
  • bălăncăim
  • bălăncăiam
  • bălăncăirăm
  • bălăncăiserăm
  • bălăncăisem
a II-a (voi)
  • bălăncăiți
 (să)
  • bălăncăiți
  • bălăncăiați
  • bălăncăirăți
  • bălăncăiserăți
  • bălăncăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăncăiesc
 (să)
  • bălăncăiască
  • bălăncăiau
  • bălăncăiră
  • bălăncăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăngăit, bălăngăităadjectiv

etimologie:
  • bălăngăni MDA2

bălăngăit, bălăngăiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) bălăngăi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bălăbănit
    • format_quote Îl privi pînă îl pierdu din ochi într-un nor de praf și într-un bălăngăit depărtat de clopote. DELAVRANCEA, T. 155. DLRLC
    • format_quote Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune, cu bălăngăitul lor depărtat. DELAVRANCEA, T. 259. DLRLC
    • format_quote Bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor. (DLVR.). CADE
etimologie:
  • vezi bălăngăi DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

bălăngăi, bălăngăiescverb

  • 1. regional A (se) bălăbăni. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bălăbăni bălăngăni clătina legăna
    • format_quote Toți îl apucă [pe băiat] de păr și-l bălăngăiesc. ȘEZ. VIII 121. DLRLC
  • 2. (Despre părți ale corpului sau, prin extensiune, despre obiecte care atârnă) A (se) mișca într-o parte și în alta. DEXI
etimologie:
  • Balang + -ăi. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.