opțiuni
  • info
3 intrări
16 definiții

Explicative DEX

BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.

băhnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băhni] Bâhnire.

băhnit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. / Pl: ~iți, ~e / E: băhni] (Mol; Buc) Bâhlit2.

băhnít, -ă adj. (reg.; mai ales despre apă) Care este bîhlit, stătut, clocit. • pl. -ți, -te. /v. băhni.

❍BĂHNIT (pl. -te) sn. Maram. ⚔️ – BAGNET.

BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Mold.; despre apă) Stătut, clocit, bîhlit. Mirosind apa din urcior, văzînd că ea-i răsuflată și băhnită, presupuse că bătrînul trebuia să fi murit. EMINESCU, N. 128.

BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it.

BĂHNIT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre ape) Care stă neîmprospătat de mult timp, căpătând un miros greu (ca de bahnă); cu miros de bahnă; bâhlit; stătut. /bahnă + suf. ~it

băhni vr [At: CIHAC II, 5 / Pzi: ~nesc / E: bahnă + -i] 1 (Mol; Buc) A bâhli. 2 (Sst) A deveni mocirlos.

băhní vb. IV. refl. (reg.; mai ales despre apă) A se bîhli. • prez.ind. pers. 3 -ește. /bahnă + -i.

Ortografice DOOM

băhnit (reg.) adj. m., pl. băhniți; f. băhnită, pl. băhnite

băhnit (reg.) adj. m., pl. băhniți; f. băhnită, pl. băhnite

băhnit adj. m., pl. băhniți; f. sg. băhnită, pl. băhnite

Sinonime

BĂHNIT adj. v. clocit, împuțit, răsuflat, stătut, trezit.

băhnit adj. v. CLOCIT. ÎMPUȚIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT.

Arhaisme și regionalisme

băhni, pers. 3, sg. băhnește, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuți.

Intrare: băhnit (adj.)
băhnit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băhnit
  • băhnitul
  • băhnitu‑
  • băhnită
  • băhnita
plural
  • băhniți
  • băhniții
  • băhnite
  • băhnitele
genitiv-dativ singular
  • băhnit
  • băhnitului
  • băhnite
  • băhnitei
plural
  • băhniți
  • băhniților
  • băhnite
  • băhnitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: băhnit (băhnire)
băhnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băhnit
  • băhnitul
  • băhnitu‑
plural
  • băhnituri
  • băhniturile
genitiv-dativ singular
  • băhnit
  • băhnitului
plural
  • băhnituri
  • băhniturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băhni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băhni
  • băhnire
  • băhnit
  • băhnitu‑
  • băhnind
  • băhnindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • băhnește
 (să)
  • băhnească
  • băhnea
  • băhni
  • băhnise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • băhnesc
 (să)
  • băhnească
  • băhneau
  • băhniră
  • băhniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băhnit, băhnităadjectiv

  • 1. regional Despre apă: bâhlit, clocit, răsuflat, stătut, trezit, împuțit. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: bâhlit clocit răsuflat stătut trezit împuțit
    • format_quote Mirosind apa din urcior, văzînd că ea-i răsuflată și băhnită, presupuse că bătrînul trebuia să fi murit. EMINESCU, N. 128. DLRLC
etimologie:
  • Bahnă + -it. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
  • băhni MDA2 DEXI

băhnit, băhniturisubstantiv neutru

etimologie:
  • băhni MDA2

băhniverb

regional
  • 1. (Despre apă) A se bâhli. MDA2 DEXI
    sinonime: bâhli
  • 2. (Sens suspect) A deveni mocirlos. MDA2
etimologie:
  • bahnă + -i MDA2 DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.