BÂZÂITOARE ~ori f. Jucărie care produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor. [Sil. -zâ-i-] /a bâzâi + suf. ~toare

BÂZÂITOR, -OARE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

bâzâitor, ~oare [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: bâzâi + -tor] 1 a Care bâzâie. 2 sf Zbâmâitoare.

bîzîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. Care bîzîie. Muștele... albastre roiesc bîzîitoare (LESN.). 2 s.f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bîzîit; sfîrîitoare. • sil. -zî-i-. pl. -ori, -oare. /bîzîi + -tor.

BÎZÎITOARE (pl. -tori) sf. = SFÎRÎITOARE [bîzîi] .

BÂZÂITOR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÎZÎITOARE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

BÎZÎITOR, -OARE, bîzîitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care bîzîie. Muștele... albastre roiesc bîzîitoare. LESNEA, C. D. 11. – Pronunțat: -zî-i-.

BÎZÎITOARE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care produce un bîzîit. [Pr.: -zî-i-] – Din bîzîi + suf. -(i)toare.

BÎZÎITOR, -OARE, bîzîitori, -oare, adj. Care bîzîie. [Pr.: -zî-i-] – Din bîzîi + suf. -(i)tor.

bâzăitoare f. mic instrument, făcut dintr’o coaje de nucă, cu care copiii de țărani sbârnăe iarna.

bîzîitoáre, f. pl. orĭ. Lucru care bîzîĭe, ca aparatu care produce sunetu la oboĭ, la cimpoĭ, la flautu păstorilor italieni saŭ ca pana de gîscă saŭ ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiiĭ îl spintecă și-l fac să bîzîĭe suflînd în el. (V. ance, carabă, pițigoaĭe, îmbucătură). Cîrîitoare (o jucărie copilărească).

bâzâitoare (rar) (desp. -zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitorii; pl. bâzâitori

bâzâitoare (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitorii; pl. bâzâitori

bâzâitoare s. f., g.-d. art. bâzâitorii; pl. bâzâitori

bâzâitor (desp. -zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitori; f. sg. și pl. bâzâitoare

bâzâitor (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitori; f. sg. și pl. bâzâitoare

bâzâitor adj. m., pl. bâzâitori; f. sg. și pl. bâzâitoare

BÂZÂITOARE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

BÂZÂITOR adj. zbârnâitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)

BÂZÂITOR adj. zbîrnîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)

BÎZÎITOARE s. sfîrîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)