opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

BÂNTUITOR, -OARE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

BÂNTUITOR, -OARE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

bântuitor, ~oare smf, a [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 3215 / P: ~tu-i- / Pl: ~i, ~oare / E: bântui + -tor] 1-2 (Persoană) care bântuie (1).

bântuitor m. cel ce bântue sau vatămă moralicește.

bîntuitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîntuie. Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură (BIBLIA 1688). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /bîntui + -tor.

BÎNTUITOR. -OARE adj. și sm. f. Care bîntue: săgețile bîntuitoriului pre mine căzură (BIBL.): ce cumplită pustiire a lăsat bîntuitoarea vijelie a vremii în sufletul copilului tău (VLAH.) .

BÎNTUITOR, -OARE, bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. – Pronunțat: -tu-i-.

BÎNTUITOR, -OARE, bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. – Din bîntui + suf. -(i)tor.

Ortografice DOOM

bântuitor (desp. -tu-i-) adj. m., pl. bântuitori; f. sg. și pl. bântuitoare

bântuitor (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitori; f. sg. și pl. bântuitoare

bântuitor adj. m., pl. bântuitori; f. sg. și pl. bântuitoare

Intrare: bântuitor (adj.)
bântuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bân-tu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bântuitor
  • bântuitorul
  • bântuitoru‑
  • bântuitoare
  • bântuitoarea
plural
  • bântuitori
  • bântuitorii
  • bântuitoare
  • bântuitoarele
genitiv-dativ singular
  • bântuitor
  • bântuitorului
  • bântuitoare
  • bântuitoarei
plural
  • bântuitori
  • bântuitorilor
  • bântuitoare
  • bântuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bântuitor (persoană)
bântuitor2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: bân-tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bântuitor
  • bântuitorul
  • bântuitoru‑
plural
  • bântuitori
  • bântuitorii
genitiv-dativ singular
  • bântuitor
  • bântuitorului
plural
  • bântuitori
  • bântuitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bântuitor, bântuitoareadjectiv
bântuitoare, bântuitoaresubstantiv feminin
bântuitor, bântuitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care bântuie. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură. (BIBLIA 1688) DEXI
    • format_quote Ce cumplită pustiire a lăsat bîntuitoarea vijelie a vremii în sufletul copilului tău. (VLAH.) CADE
etimologie:
  • Bântui + -tor. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.