3 definiții pentru buturiș

Explicative DEX

buturiș sn [At: RĂDULESCU-CODIN, I. 45 / Pl: ~uri / E: butură + -iș] Loc plin de buturi și de lemne aflate în dezordine.

BUTURIȘ sn. Loc plin de butuci și de lemne aruncate în neorînduială R. -COD. [butură].

BUTURIȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș.

Intrare: buturiș
buturiș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buturiș
  • buturișul
  • buturișu‑
plural
  • buturișuri
  • buturișurile
genitiv-dativ singular
  • buturiș
  • buturișului
plural
  • buturișuri
  • buturișurilor
vocativ singular
plural
buturiș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buturiș
  • buturișul
  • buturișu‑
plural
  • buturișe
  • buturișele
genitiv-dativ singular
  • buturiș
  • buturișului
plural
  • buturișe
  • buturișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buturiș, buturișuri / buturiș, buturișesubstantiv neutru

  • 1. regional Loc plin de butuci și de lemne aflate în dezordine. MDA2 CADE DLRM
etimologie:
  • butură + -iș. MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.