BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

butucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. butuceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butucésc v. tr. (d. butuc). Pun în butuc, vorbind de condamnațĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink