BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink