BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTUCĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are aspect de butuc; asemănător cu un butuc. /butuc + suf. ~ănos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit. – Din butuc + suf. -ănos.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTUCĂNÓS adj. grosolan, necioplit, (reg.) butucos. (Un obiect ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. sg. butucănoásă, pl. butucănoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butucănós, -oásă adj. (d. butuc). Inelegant, ca butucu: om butucănos, masă butucănoasă. – Și butucos: picĭoare butucoase (VR. 1928, 3, 360).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink