BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi ; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUTONÁ1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUTONÁ2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz, 3 sg. și pl. butoneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink