BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTNÁR ~i m. reg. Meșter care face (sau repară) vase din doage (butoaie, căzi, putini etc.); dogar. /<germ. Büttner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUTNÁR s. v. dogar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butnár (butnári), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

butnár s. m., pl. butnári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

butnár m. (rut. bódnar și bóndar, rus. bondarĭ, ung. bodnar, d. germ. büttner, care vine d. bütte, putină, bute. V. bute). Nord. Dogar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink