BUTIRINĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

butirină sf [At: LTR/ Pl: ~ne/ E: fr butyrine] (Chm) Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul din principalii componenți ai grăsimilor.

butirină s.f. (chim.) Ester al glicerinei cu acidul butiric, lichid uleios, incolor, cu gust amar, insolubil în apă, care este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. • /<fr. butyrine; cf. lat. būtyrum, -i „unt”.

*BUTIRINĂ sf. 🔬 Unul din principiile grase ale untului, este format din acid butiric și glicerină [fr.].

BUTIRINĂ s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

BUTIRINĂ s. f. Principiu gras al untului, format din acid butiric și glicerină.

BUTIRINĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine.

BUTIRINĂ s.f. Substanță grasă care se găsește în unt, formată din acid butiric și glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].

BUTIRINĂ s. f. substanță grasă din acid buritic și glicerină, în unt. (< fr. butyrine)

BUTIRINĂ ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componenții de bază ai grăsimilor. /<fr. butyrine

butirină s. f., g.-d. art. butirinei

butirină s. f., g.-d. art. butirinei

butirină s. f., g.-d. art. butirinei

BUTIRINĂ s. (CHIM.) tributirină.