BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚTCĂ s. v. caleașcă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bútcă (bútci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bútcă s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bútcă f., pl. ĭ (rus. búdka, gherita, butca, dim. d. búda, baracă, d. vgerm. bûde, azĭ bude, baude, baracă. V. budă, bujdă). Trăsură de lux acoperită (cupeŭ), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuță de cîne (Sadov.). V. cocă 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink