busna vr [At: BUGNARIU, N. / V: ~sta / Pzi: ? / E: ns cf bosnat] (Pop) A se mânia.

❍BUSNA, BUSTA adv. Mold. Bucov. numai în expr. a da ~, a năvăli, a se repezi undeva pe neașteptate: cu ce aer speriat dau busna ’n odaie și-mi încuiu ușa VLAH.; ia să dăm busta în casă Ia babă (CRG.).

busna adv. Mold. V. busta.

búsna și bústa adv. (rudă cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, năvălind, fie despre unu, fie despre maĭ mulți. Și buzna și năbuzna (Șez. 33, 30). V. buluc, ĭama.

busta v vz busna

buzna av [At: DEX² / V: (îvr) busta / E: cf mg buszma] 1-2 (Îe) A da ~ A se repezi să intre (sau să iasă).

busta adv. v. buzna.

buzna adv. Expr. A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate; a se repezi să intre sau să iasă. Cîteodată, traversînd, dam buzna peste automobile (CA. PETR.). • și (reg.) busta adv. /etimol. nec.

BUSTA 👉 BUSNA.

BUZNA = BUSNA.

BUZNA adv. (Numai în expr.) A da (sau, rar, a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă afară. Răsturnă un scaun și intră buzna în camera cealaltă. DUMITRIU, B. F. 72. Într-o zi [gîndăcelul] încercă o pornire lăuntrică: ieși de sui umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. GÎRLEANU, L. 22. Nici nu ne mai scuturăm ciubotele de omăt. Nerăbdători, dăm buzna-n casă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 87. Păsările flămînde dădură buzna la căuș. VLAHUȚĂ, O. AL. I 48. – Variantă: busta (CREANGĂ, P. 13, CONTEMPORANUL, III 571, NEGRUZZI, S. II 243) adv.

BUZNA adv. (În expr.) A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă. [Var.: busta adv.] – Comp. magh. buszma.

BUZNA adv.: A da ~ a se repezi cu violență (undeva). /<ung. buszma

busta adv. Mold. toți deodată năvălind: dau busta în casă AL. [Și busna: de origină necunoscută].

bústa V. busna.

búzna V. busna.

busna.

buzna adv. (a da/a intra ~)

buzna (în expr.) adv.

buzna adv.

buzna

buzna adv. – Brusc, pe neașteptate în grabă. – Var. busta, nabuzna. Origine necunoscută. Ultima var. pare a indica o proveniență sl. După Cihac, forma autentică ar fi busta, legată de vb. buși; DAR o pune în legătură cu mag. buszma „bădăran”. Mai curînd este vorba de un cuvînt din aceeași familie cu năpusti; caz în care var. ar fi în loc de *napustna.