3 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bușcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 Îmbucătură.
bușcă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șce / E: bg бучка] (Reg) 1 Turtă coaptă din aluat de pâine Si: chiflă. 2 (Lpl) Încrețitura mânecii iei, formată în locul în care aceasta se prinde la umăr.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buște sfp vz bușcă3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUȘCĂ s. v. gură, îmbucătură, înghițitură, mușcătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bușcă s. v. GURĂ. ÎMBUCĂTURĂ. ÎNGHIȚITURĂ. MUȘCĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BUSCA. 1. – b. (Ștef; Tec I; 17 A II 16, III 159, IV 122); – f. (Sd XI 91; Isp I2, II1; 17 A IV 224, V 215). 2. *Buscu, Busculești t. 3. Buscata s.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUȘCĂ subst., pl. buște. 1. Bușcă, Coman (BCI XI 18). 2. Bușcal și Bușcar (Ard), cf. ar. Bușca, contras (?) < Bușicu. 3. Bașcea (17 B I 409). 4. Din pl., Buștea, Ioan (Șchei; – și Buștul (Drăg).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F50) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F9) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |