buruĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (d. buruian). Plantă mică erbacee (dar nu ĭarbă care acoperă cîmpurile saŭ care se cosește p. fîn), ca: loboda, știru, patlagina, cucuta, mătrăguna și altele, maĭ ales vorbind de cele care îneacă semănăturile. Buruĭana cinească, breĭ (V. mercurială); buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă.