Din totalul de 52 sunt afișate 20 definiții pentru „buruiană”   declinări

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. Nume generic penfru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Din bg., sb. burjan.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Din bg., scr. burjan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIÁNĂ s. (BOT.) 1. bălărie, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (înv.) bâlie, zizanie. 2. buruiana-surpăturii (Scleranthus annuus) = (reg.) boșoroagă, sincerică; buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta) = (reg.) găinuță, gălbenușă, scrântitoare; buruiană-porcească (Hipochoeris radicata) = (reg.) iarbă-porcească.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIÁNĂ ~iéni f. 1) Orice plantă erbacee necultivată, care crește pe terenuri cultivate și dăunează culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeață. ◊ ~ de leac buruiană folosită în medicina populară și în farmaceutică; plantă medicinală. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afară de iarbă), care dăunează semănăturilor când cresc printre ele. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene.Var.: buruián s. n.] – Bg., sb. burjan.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (La sg. adesea cu sens co­lectiv) Nume popular dat în mod generic plantelor erbacee necultivate (afară de iarbă), care aparțin la diverse specii și familii și care, cînd cresc printre semănături, sînt dăunătoare și trebuie plivite. Pe sub grinzile afumate, sparte de cari, stau buruieni și flori uscate. CAMILAR, TEM. 26. Văzînd palaturile dărîmate și cu buruieni crescute pe dînsele, oftă. ISPIRESCU, L. 10. În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile crescusă mari, în tufe negre-verzi... EMINESCU, N. 37. ◊ Fig. Bine-ar fi să piară buruiana răului de pe lume. CAMILAR, TEM. 57. ◊ Buru­iană de leac - plantă medicinală. Am în bordeiul meu strînse buruieni de leac. SADOVEANU, N. F. 79. ♦ Nume popular dat diferitelor plante necultivate, comestibile. Borș cu buruieni.Pl. și:buruiene (CREANGĂ, P. 238, NEGRUZZI S. I 101). – Variantă: buruián (DAVIDOGLU, M. 75) s. n.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb.Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

buruiană f. 1. iarbă în genere; 2. iarbă rea, bălărie; 3. pl. ierburi de leac, plante medicinale; 4. numire generală pentru plantele erbacee: buruiană de bubă rea, spanac porcesc; buruiană câinească, breiu; buruiană de cinci degete, scrintitoare; buruiană de friguri, laptele câinelui; buruiană de lungoare, leuștean; buruiene domnești, văzdoagă. [Munt. buriană = slav. BURĬANŬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

buruĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (d. buruian). Plantă mică erbacee (dar nu ĭarbă care acoperă cîmpurile saŭ care se cosește p. fîn), ca: loboda, știru, patlagina, cucuta, mătrăguna și altele, maĭ ales vorbind de cele care îneacă semănăturile. Buruĭana cinească, breĭ (V. mercurială); buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-BURÉȚILOR s. v. scânteioară, scânteiuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-CELOR-SLÁBI s. v. slăbănog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-FRÍGURILOR s. v. piperul-lupului, popilnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-JÚNGHIULUI s. v. rocoțea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-LINGÓRII s. v. leuștean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-ORBÁLȚULUI s. v. talpa-gâștei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-RÂNDUNÍCII s. v. răculeț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIANA-RUȘÍNII s. v. rușinea-fetei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink