BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚRNIȚĂ ~e f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Bură. – Din bură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚRNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búrniță f., pl. e (bg. burniĭ, sîrb. buran, furtunos. V. búră). Vest. Rar est. Bură saŭ ploaĭe liniștită: crengile grele de burniță (CL. 1924, 187). – Și la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhaĭ”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura¹. – Din burniță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BURNIȚÁ vb. v. bura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink