1) burlínc, bîrlíng și brulínc m. (sas. brelenk, d. germ. frischling, id.). Trans. Purcel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2) burlínc m. (germ. silberling, ban de argint, infl. de schilling, șiling, șalăŭ. Bogrea, AliN, 1, 325). Vechĭ. O monetă a Țăriĭ Româneștĭ pe la 1700.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink